Abordari institutionale in studiul tranzitiei postcomuniste

Miroslav Tascu-Stavre oferă prin acest volum o interpretare fascinantă a evoluțiilor societăți românești în ultimele trei decenii. El arată cum structurile instituționale existente în diverse comunităti constrâng în mod hotărâtor modul în care acestea se schimbă în timp. Iar structuri diferite induc, adesea, evoluții diferite. De aceea, pentru a înțelege lumea în care trăim e nevoie să ne aplecăm nu doar asupra structurilor macro din societate, ci și asupra celor locale, care le dau farmecul său dimpotrivă le indică lipsurile. Cartea merită citită nu numai de cercetători, ci și de toți cei interesați de felul în care este societatea noastră astăzi. „…o interpretare fascinantă a evoluțiilor societății românești în ultimele trei decenii. El arată cum structurile instituționale existente în diverse comunităti constrâng în mod hotărâtor modul în care acestea se schimbă în timp. Iar structuri diferite induc, adesea, evoluții diferite. De aceea, pentru a înțelege lumea în care trăim e nevoie să ne aplecăm nu doar asupra structurile macro din societate, ci și asupra celor locale, care le dau farmecul său dimpotrivă le indică lipsurile. Cartea merită citită nu numai de cercetători, ci de toți cei interesați de felul în care este societatea noastră astăzi.” - Adrian Miroiu Fragment din cartea "Abordări instituționale în studiul tranziției postcomuniste" de Miroslav Tascu-Stavre "Mai mult, ce avem în vedere atunci când, asemeni lui North (2oo3, 5), spunem că „instituțiile contează"? Problema care se pune este că nu știm mare lucru despre ce reprezintă aceste seturi de norme sau reguli. Sunt ele reguli formale sau informale? Ar trebui să înțelegem instituțiile ca orice fel de comportament repetitiv? Este greu de tranșat o linie de demarcație. Dacă alegem doar regulile formale excludem o serie de reguli non - formalizate care contează și care determină comportamente. Dacă extindem prea mult granițele conceptului, acesta își pierde din consistență, ajungând să însemne prea mult. În capitolul următor ne vom ocupa de lămurirea acestor detalii, parcurgând un istoric al abordărilor instituționale din economie și din științele politice. Sintetizând, cele mai multe abordări (Goodin, Klingeman, 2oo5) sunt de acord că instituțiile influențează strategiile actorilor, adică felul în care aceștia încearcă să-și atingă scopurile. Rezumând contribuția noului instituționalism la teoriile dezvoltării, Vlășceanu realizează următoarea schemă comparativă în care pune în evidență diferențele dintre teoria economică neoclasică și teoriile neoinstituționale. Avantajele următoarei scheme sunt date de următoarele:  -claritatea expunerii dimensiunilor relevante celor două teorii;  -simplitatea și coerența relațiilor cauzale prezentate; Rămâne să vedem în ce relație se află noile abordări privind dezvoltarea cu studiul tranziției. Faptul că România s-a aflat la începutul tranziției într-o perioadă în care o anumită perspectivă privind dezvoltarea era dominantă a avut vreo influență pentru modul în care arata astăzi România? Urmează să argumentez că acest lucru a avut o anumită contribuție. Studiul tranziției oferă premise ale dezvoltării politice și economice ulterioare."