Acceleratorul de incarnari si alte Biografobii

Sebastian Reichmann (n. 1947) publică primul său volum de poeme, Geraldine, în 1969, urmat de Acceptarea inițială, în 1971. Hărțuit de cenzură, etichetat ca „suprarealist” de gardienii ideologiei la putere, dar apreciat de poeți că Gellu Naum și Miron Radu Paraschivescu, părăsește România și se stabilește la Paris în 1973. A publicat în limba franceză: Pour un complot mystique (1982), Audience captive (1988), Balayeur devant să porte (2000), Le pont Charles de l’Apocalypse (2003), La cage centrifuge (2003), L’unite a demenage dans le monde d’en face (2010), La Moquette de Klimt (2012), Le livre-varappe (2012, 2017). După aproape 30 de ani, scrie din nou și în limba română. Este prezent în prestigioasa antologie consacrată suprarealismului Das surrealistische Gedicht (Bochum, 2000), iar în Franța a beneficiat de burse ale „Centre Național du Livre” ca poet și traducător. Sinteza unei suprarealități centrate pe limbaj cu conștiința unui om în mișcare în lumi reale, în timpuri reale, este în același timp precisă și surprinzătoare. și această sinteză este ceea ce îl califică pe Sebastian Reichmann pentru ceea ce noul secol, ca și cel dinainte, are atâta nevoie: capacitatea de a vedea ce se afla în fața noastră, dar de asemenea și tot ce e ascuns acolo unde aparențele nu mai sunt suficiente. - Jerome Rothenberg