În Acedia, Corin Braga continuă neobișnuitul său proiect (auto)ficțional început în 1999 cu Oniria. Juxtapunînd eseul cu proză și ficțiunea cu amintirea, Acedia reflectă căutarea unei treceri „dincolo”. Visul real sau „programat”, nocturn sau trăit cu ochii deschiși, printre ființe apropiate sau imaginate, funcționează ca un liant narativ în cadrul unuia dintre cele mai interesante experimente literare ale ultimelor decenii. Stări de langoare și paralizie a gîndului, spaime, ruinele jucăriilor mentale, frica amestecată cu plăcere, peisaje întunecate și moi, deprimare lentă, labirinturi, coridoare lăturalnice. În acest spațiu al îmbinărilor subtile de real și fantastic, cititorul se lăsă ușor prins în mrejele visării. „Scriu dimineața, cînd degete de lumină mîngîie diafan pereții camerei, prelingîndu-se pe fețele mobilelor către pat, trezit brusc, fără motiv sau de un vis pe care nu vreau să-l uit. Singura capcană în stare să prindă visele este trezirea. Paginile acestui caiet sînt un dreamcatcher.” (Corin Braga
