Acolo unde lumea se sfarseste

În fiecare an, în miezul verii, Quill și prietenii săi sunt duși pe Stânca Războinicului, un pinten abrupt de piatră aflat în mijlocul oceanului, să vâneze păsările care cuibăresc acolo.   Dar, vara aceasta, barca nu mai vine să-i ia înapoi acasă.   Cu siguranță, numai sfârșitul lumii ar putea fi motivul pentru care au fost abandonați în bătaia furtunilor, condamnați să reziste foamei și spaimei de moarte.   Cum oare ar putea supraviețui?   Fragment din cartea "Acolo unde lumea se sfârșește" de Geraldine McCaughrean: "- De ce-a murit? întrebă Flora Martin. - De ce-a murit? N-a mai avut suflu. A rămas fără viață. De ce moare omul? răspunse afectat păstorul, reverendul Buchan. Și-a trăit traiul, și bunul Dumnezeu l-a luat la sânul lui. Dar mai venise ceva cu barca aceea. Murdina Galloway. O fată din „țara", nepoata a doamnei Farriss. Aștepta următorul val și pași pe mal înainte ca barca să se lase iar în jos. Hristos însuși, mergând pe apă, n-ar fi venit cu mai mult calm. Prova se lovi ușor de stânci. Multe ambarcațiuni își spărseseră scândurile în falezele stâncoase ale Hîrtei; rămășițele acestea dăduseră lemnul pentru uși și băncuțe, căci pe Hirtă nu existau copaci. Pentru Quill și alții ca el, care nu părăsiseră niciodată insula, copacii erau lucruri pe care nu puteau decât să se chinuie să și le imagineze. Murdina era și ea aproape la fel. Cu părul închis la culoare, cu pielea albă ca-n miezul iernii, nu semăna deloc cu femeile de pe Hirtă. Ochii lor se strângeau în crețuri de atâta privit în ploaie și ceață sau în strălucirea soarelui. Ai ei erau rotunzi și enormi, negri ca tăciunele. N-avea mâinile aspre și nici răsfirate ca un crab, ci netede, palide și cu degete lungi. Făcea gesturi cu ele. Mâinile ei vorbeau - ca și ea. Uneori, în câte-o zi vântoasă, în casă e liniște și plăcut, apoi, dintr-odată, ușa se dă de perete și pe ea intră... vântul. Nu stă mult, dar... te tulbură. Murdina îl tulbură pe Quilliam, și el nu era, în general, prea dornic să fie tulburat. Când viața e aspră, rutină zilnică e lucru de preț. Emoțiile sunt provo-cate de întâmplări rele - un copil născut mort, un bărbat căzut de pe stânci, oile care-ți călca răsadurile în picioare, furtuna care pune grânele la pământ."