Acordul de recunoastere a vinovatiei - Andrei Viorel Iugan

În cuprinsul Expunerii de motive a noului Cod de procedură penală, legiuitorul arată că introducerea acordului de recunoaștere a vinovăției va presupune o schimbare radicală a procesului penal roman. Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției nu numai că va reduce durata judecării cauzei, dar va simplifica și activitatea din cadrul urmăririi penale. La circa un an și jumătate de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, se impunea apariția unei lucrări care să analizeze în ce măsură, prin introducerea acordului de recunoaștere a vinovăției, aceste obiective au și fost efectiv realizate. În cuprinsul lucrării sunt analizate dispozițiile ce reglementează această instituție de drept procesual penal, atât din punct de vedere teoretic, cât și prin prisma unei bogate jurisprudențe. Totodată, ne-am propus să examinăm principalele imperfecțiuni ale dispozițiilor legale, așa cum sunt ele în vigoare în prezent, precum și principalele aspecte care au generat controverse în doctrină și în jurisprudență, precum: posibilitatea folosirii declarației de recunoaștere a inculpatului împotriva sa, ulterior, în cursul procesului penal, precum și împotriva celorlalți coinculpați; standardul de probă necesar pentru admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției, dacă inculpatul poate reveni asupra manifestării sale de voință; posibilitatea judecătorului de a dispune în această procedură schimbarea încadrării juridice; modalitatea de desfășurare a procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției în urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 235 din 7 aprilie 2015. Fragment: " În acest caz, apreciem că instanța investită cu soluționarea acordului de recunoaștere a vinovăției va trebui să efectueze o verificare formală a susținerilor persoanei vătămate sau ale respingerea acestora ca inadmisibile echivalând practic cu o încal-care a accesului la justiție. în cazul în care constată că aceste susțineri sunt întemeiate, instanța de judecată nu va putea exclude probele nelegal obținute, însă va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției dacă constată că proba nelegală este de natură a influ-enta soluția. în mod concret, în considerentele sentinței, instanța va argumenta motivele pentru care proba respectivă a fost obținută în mod nelegal și pentru care nu o va avea în vedere la soluționarea cauzei și, raportat la celelalte probe existente la dosar, va aprecia dacă soluția menționată în acord este legală și temeinică. în situația în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpați, iar pentru celelalte fapte sau inculpați se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanței se face separat. Procurorul înaintează instanței numai actele de urmărire penală care se referă la faptele și persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției. S-ar putea pune întrebarea: ce se întâmplă dacă aproape simultan cu sesizarea instanței cu un acord de recunoaștere a vinovăției procurorul întocmește rechizitoriul și dispune trimiterea în judecată a inculpatului și cu privire la celelalte infracțiuni pentru care nu s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției sau cu privire la ceilalți participanți la comiterea infracțiuni? Se va putea proceda la reunirea celor două cauze potrivit arf. 43 NCPP? Bineînțeles, problema s-ar putea pune doar după ce în cauză în care procurorul a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu, procesul penal a parcurs procedura camerei preliminare. La o primă vedere, răspunsul ar părea a fi negativ. Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției este o procedură specială care deroga de la procedura obișnuită de judecată. în cadrul acestei proceduri, instanța de judecată efectuează, în cadrul unei proceduri necontradictorii, o verificare formală a acordului pentru a verifica dacă probele administrate în cursul urmăririi penale corespund situației stabilite în cuprinsul acestuia, iar pedeapsa la care s-a ajuns în urma negocierii dintre inculpat și procuror nu este prea blândă. în cadrul procedurii obișnuite, judecata este contradictorie, instanța de judecată putând administra orice fel de probă. în ceea ce ne privește, considerăm că soluția reunirii nu ar putea fi exclusă de plano. în urma examinării Deciziei Curții Constituționale nr. 235 din 7 aprilie 2015, apreciem că nu se mai poate susține că judecată în cadrul procedurii acordului de recunoaștere este necontradictorie. De altfel, ne întrebam care ar fi impedimentul reunirii cauzelor, de exemplu, în cazul în care inculpatul comite la interval de câteva minute o infracțiune de tâlhărie calificată și una de furt calificat, pe care le recunoaște. Cu privire la infracțiunea de furt calificat încheie un acord de recu-noaștere, în timp ce cu privire la cea de tâlhărie calificată, având în vedere limitele de pedeapsă, este trimis în judecată. Cu ce ar fi afectat bunul mers al justiției în cazul în care cele două cauze sunt reunite? De altfel, o astfel de reunire s-ar dovedi benefică în cazul în care inculpatul este acuzat de comiterea mai multor infracțiuni, pentru a examina gravitatea activității sale infracționale, iar în cazul în care o infracțiune a fost comisă de mai multe persoane, pe de o parte, în vederea aflării adevărului, iar, pe de altă parte, pentru a examina efectiv gradul de contribuție al inculpatului care a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției și pentru a aplica pedepse proporționale cu gravitatea faptei în cazul în care constată că ceilalți inculpați sunt vinovați. "