Cartea Actiunea civila. Perspectiva comparativa PDF

Lucrarea Acțiunea civilă. Perspectiva comparativă abordează o temă extrem de generoasă, pentru că, practic, reprezintă „figura centrală” a dreptului procesual civil. Într-o societate ideală (spre care, cu siguranță, tindem, deși poate nu vom ajunge niciodată), comportamentul uman ar trebui să fie supus doar conștiinței și, chiar mai mult decât atât, impus de către aceasta. În mod firesc, o astfel de orânduire nu ar avea nevoie de mijloace de constrângere, aspect greu de imaginat. Realitatea reușește să ne convingă de faptul că prezența normei de drept este necesară și că respectarea acesteia, de cele mai multe ori, se realizează datorită elementului care îi este specific și care o însoțește – forța de constrângere a statului. O delimitare între dreptul substanțial și dreptul procesual este necesară și chiar binevenită, într-o încercare de a mai diminua „supremația” celui dintâi. Pentru aceasta, trebuie analizată relația ce se stabilește între drepturile subiective, recunoscute prin normele de drept material, și mijloacele procedurale prin care aceste drepturi pot fi valorificate sau restabilite, în caz de încălcare. Dacă pornim de la ideea că majoritatea litigiilor nu se nasc din reaua-credință a părților, ci din faptul că acestea consideră, fiecare cu bună-credință – în baza unor situații de fapt neclare – că au dreptate, sarcina principală a instanțelor este aceea de a recunoaște adevărata situație juridică și de a o fixa printr-o hotărâre obligatorie pentru părți. Acesta este, prin urmare, principalul sens și scop al procesului civil, evidențiat printr-un mijloc specific – acțiunea civilă. Ea servește garantării și ocrotirii dreptului subiectiv, așa cum a fost conferit reclamantului sau pâratului de către ordinea de drept. Natura juridică a acțiunii civile a constituit de-a lungul timpului subiect de dezbateri doctrinare, a generat polemici spectaculoase, pentru că pune în discuție relația dintre conceptul de acțiune civilă în evoluția sa istorică, dreptul subiectiv și dreptul la acțiune. Care dintre aceste noțiuni o justifică sau o generează pe cealaltă, care are un ascendent asupra celeilalte, pot sau nu pot să fie identificate una cu alta, sunt sau nu independențe ori, dimpotrivă, interdependente?, iată tot atâtea întrebări la care lucrarea încearcă să ofere un răspuns. Condițiile de exercițiu ale acțiunii sunt analizate din perspectiva noului Cod de procedură civilă, care oferă pentru prima dată o soluție la controversele existente în literatura de specialitate. Acest lucru este însă departe de a pune capăt disputei doctrinare, asupra căreia am făcut unele aprecieri. O parte însemnată din lucrare este consacrată clasificării acțiunilor civile, încercând să se pună accentul pe consecințele practice ale acestor clasificări, în speranța că lucrarea va trezi, în egală măsură, interesul teoreticienilor și al practicienilor dreptului. Nu am oferit soluții inedite, dar am făcut o analiză minuțioasă a aspectelor controversate, încercând o incursiune, ori de câte ori a fost posibil, din perspectiva comparativă, în doctrina germană, anglo-saxonă, franceză, italiană, suedeză etc. Prin problematica abordată, prin întrebările ridicate, comparațiile oferite și soluțiile propuse, monografia se adresează tuturor celor care doresc să facă o introspecție a acestui mijloc procedural care declanșează, justifică, întreține și oferă finalitate activității instanței de judecată. Am dori să fie o lectură interesantă pentru studenții care încearcă să depășească bariera noțiunilor generale pe care le oferă un curs universitar, colegilor din mediul academic, care pot identifica surse de inspirație pentru noi dispute doctrinare, sau practicienilor care doresc să găsească argumente sau explicații pentru problemele cu care se confruntă în lupta pentru triumful adevărului și al dreptății.