Adagio pentru Violoncel solo - Tudor Dumitrescu Tudor Dumitrescu - setea de absolut Pentru toți cei care l-au cunoscut, Tudor Dumitrescu a fost un tânăr muzician excepțional înzestrat, care a pierit în ziua nefastă de 4 martie 1977. Dacă în acea zi nu s-ar fi produs teribilul cutremur, sau dacă soarta - întruchipată în mod fatal de mai marii zilei - nu s-ar fi opus ca Tudor să plece la studii, încă din anul I de facultate, în Statele Unite ale Americii (unde obținuse o bursă nominală), anul trecut (2007), pe 6 decembrie, el ar fi împlinit cincizeci de ani. Ar fi fost, foarte probabil, una dintre personalitățile proeminente ale muzicii românești, afirmat pe plan internațional ca unul dintre cei mai importanți pianiști ai generației sale și un compozitor cu o personalitate aparte. Compozitorul Tudor Dumitrescu arată, în lucrările - numeroase pentru puținii ani în care au fost concepute - un talent uriaș și în domeniul creației. În piesele pentru pian apare, alături de influența compozitorilor preferați, Skriabin și Rachmaninov, un fior liric, o profunzime și o mare forță interioară, ce vădeau o personalitate distinctă, un limbaj muzical cu trăsături specifice. - dr. Oana Rădulescu Velcovici
