Adamclisi

Când a venit întunericul sfârșitului de timp oamenii nu au știu ce să facă. Cei scăpați ca prin minune de judecata titanilor ce au zguduit planeta erau îngroziți și își așteptau sfârșitul. Atunci au apărut oamenii unui popor din ultimul Ram al Pomului Vieții, cel jupuit de crengi, și i-au adunat pe toți în Aria și i-au hrănit, oferindu-le liniștitea unui cămin, pământ și apă. Planeta a început să își revină din cataclism și munții nu se mai mișcau, iar marile nu se mai clătinau precum căldările. A apărut Ziurelul de Ziuă și încet, încet, oamenii au văzut că le este bine. Ramurile Pomul Vieții au reînceput să crească. Semințiile salvate au pornit apoi spre locurile natale. Dar, chiar dacă s-au restabilit pe vechile Ior locuri, din când în când mai treceau pe aici, ca să le mulțumească celor care locuiau aceste pământuri ale începutului de lume, ale zidirii, și le aduceau daruri de aur și turme de animale. De aceea tezaurul de la Sarmisegetusa Regia era atât de mare și a devenit atât de dorit de Imperiul fără scrupule. Era cumva un tezaur internațional. Cei salvați au mai construit și o Biserică a Omului Salvat la Adamclisi, mulțumindu-le încă o dată Geților de Aur primordiali și Bisericii lor inițiatice. Când Imperiul a trecut prin sabie LocuI Salvării Grădina Maicii Domnului, s-au adunat cu toții și au bătut sute de ani la poarta Romei fără încetare, până au dărâmat-o. Acum ne sunt iarăși târguite ieftin comorile țării și ale poporului. Cine ne va mai veni în ajutor? Sau va veni din nou o Judecată de Apoi ca să se știe unde este așezat Scaunul lui Dumnezeu?