Adevărata meditație. Descoperă libertatea purei conștiințe Autorul, Adyashanti, al cărui nume înseamnă „pace primordială”, a descoperit în cei paisprezece ani în care a studiat budismul Zen, că cei mai experimentați practicanți ai meditației au utilizat această practică în calitate de „scop, și nu ca un mijloc pentru a-și atinge scopul.” La final, el a realizat că numai atunci când renunți la toate tehnicile — inclusiv la ideea că tu ești autorul acțiunii de a medita — te vei putea deschide către arta Adevăratei meditații, descoperindu-ți starea naturală de a fi. Volumul Adevărata meditație invită cititorul să se alăture numărului tot mai mare de căutători spirituali care au ales să aplice învățăturile lui Adyashanti pentru a anima momentul prezent depunând „efortul fără efort”; să practice introspecția meditativă și „Metoda scăderii”; să-și reveleze natura propriei ființe, întorcându-se „acasă în însăși conștiința”.. Adevărata meditație este lipsită de direcție, scop sau metode. Toate metodele caută să atingă o anumită stare a minții. Însă toate stările sunt limitate, temporare și condiționate. Fascinația față de stări duce numai la atașamente și dependență. Adevărata meditație înseamnă a fi în conștiința primordială. Adevărata meditație apare în mod spontan în conștiința noastră atunci când atenția nu este îndreptată în mod special asupra unui obiect al percepției. Când ești novice în practica meditației, poți observa cum atenția ta este concentrată mereu în jurul unui obiect: gânduri, senzații fizice, emoții, amintiri, sunete, etc. Și asta din cauză că mintea este condiționată să se concentreze asupra obiectelor din jur. De asemenea, mintea interpretează compulsiv obiectul de care este conștientă într-un mod mecanic și distorsionat; astfel, începe să tragă concluzii și să facă presupuneri conform condiționărilor din trecut. În adevărata meditație, obiectele sunt lăsate să funcționeze în mod natural. Acest lucru înseamnă că nu trebuie depus niciun efort pentru a manipula sau suprimă vreun obiect al conștiinței. Ceea ce contează este să fii conștiința: nu să fii conștient de obiecte, ci să te odihnești în însăși conștiința primordială. Conștiința primordială reprezintă sursa în care toate obiectele apar și dispar în cele din urmă. Pe măsură ce te destinzi în conștiință, în ascultare, concentrarea compulsivă a minții asupra obiectelor începe să se diminueze. Tăcerea ființei va izvorî mult mai ușor în conștiință, îndemnându-te să te odihnești și să fii. O atitudine de deschidere receptivă, lipsită de orice scop sau anticipare, vă facilita prezența tăcerii și a calmului, pentru a fi revelată ca adevărata ta condiție. Tăcerea și calmul nu sunt stări, așadar nu pot fi produse sau create. Tăcerea reprezintă non-starea în care toate stările se nasc și se sting. Tăcerea, calmul și conștiința nu sunt stări și de aceea nu pot fi niciodată percepute în deplinătatea lor ca obiecte. Tăcerea în sine este observatorul etern lipsit de formă sau atribute. Pe măsură ce te cufunzi tot mai mult în starea de observator, toate obiectele își dobândesc funcționalitatea naturală, iar conștiința se eliberează de constrângerile și identificările compulsive ale minții, întorcându-se în non-starea sa naturală a Prezenței. Astfel, întrebarea simplă, dar profundă, „cine sunt Eu?”, poate revela faptul că șinele nu este tirania nesfârșită a personalității egotice, ci libertatea fără formă a ființei – conștiința primordială în care toate stările și obiectele se nasc și se sting că manifestări ale sinelui etern nenăscut, Eu sunt. - Adyashanti
