Adevarul fara plural

     Fiecare eseu este el însuși, dar toate sunt ca unu. De aici, și frumusețea și adevărul fiecăruia. Ca și ale întregului. Într-un timp în care „Galaxia Gutenberg" pare a fi în pericol, magnifica încăpățânare a scriitorilor de a scrie întremează. Cartea aceasta ne dă și ea, în felul ei, încrederea în carte. Sper că mulți, și mult timp, o vor deschide. Și-i îndemn s-o facă, spre bucuria sufletelor lor.  (Acad. Prof. Dr. Gheorghe Vlăduțescu)     Am putea defini volumul de față ca fiind o carte a căutării. Dar nu a căutării răspunsurilor, ci a explorării interogațiilor. Autoarea a înțeles că esențial nu este răspunsul, ci modul în care și scopul cu care îți exprimi întrebarea. Efigia argumentului este prezentă în fiecare căutare. De aceea, această carte, înainte de a fi o căutare a argumentului, este o argumentare a căutării. (Ciprian Olinici - Teolog, Director Programe - Radio TRINITAS)            Fragment:       “La clasele mai mari, de liceu, lucrurile sunt și complicate!     Aici, pentru fete, vei fi un „ideal" de aspect exterior, de îmbrăcăminte și machiaj (dacă nu cumva ele te depășesc în a fi sexy!), iar pentru băieți, aflați la o vârstă foarte critică, un prilej de „sminteală", de tulburare, de neliniște. Poate chiar o provocare?!     Recalcitranți, ironici, zeflemiști, provocând cu întrebări „de baraj", îți vor zădărnici orice efort de a-ți desfășura ora în liniște și cu eficiență. Te așezi la catedră și continui să-ți completezi iluzoriu ținută cu ceea ce lipsește, simțindu-te expusă privirilor critice sau admirative, dar, și într-un caz și în celălalt, stânjenitoare.     Exemplificările pot fi multiplicate, cu aplicații la alte cazuri concrete.     Un lucru se evidențiază cu pregnanța: o astfel de „apariție" în fața celor care așteaptă să vadă și să cunoască un prototip exemplar de dascăl creștin, credincios el în primul rând, pentru a putea conduce spre credința pe cei care încă nu sunt familiarizați cu noțiunile de bază ale învățăturii creștin-ortodoxe, cu Adevărul Evanghelidi  lui Hristos, cu preceptele creștine, este total neadecvată! Aș spune chiar nocivă!     Așadar, se cere să renunți la ceea ce ești pe stradă, în grupul de prieteni, chiar în familie, dacă aceasta nu-ți poate dirija în nici un fel comportamentul, principiile ei fiind „depășite", și să devii „apostol" al credinței noastre, în care acest popor s-a născut, a trăit și a rezistat prin vremuri. La urma urmei, sunt atâtea soluții pentru o ținută sobră și totuși tinerească, actuală, de bun-gust, care să-ți pună în valoare frumusețea naturală, încât renunțarea nici măcar nu are valoarea unei jertfe, a unei „asceze"... Pentru aceasta nu trebuie decât să îți asumi două coordonate determinante: bun-gust și buna-cuviință. Trebuie doar să înțelegi și să vrei să fii ceea ce trebuie într-o asemenea postură.”