Adevarul, mai frumos decat legenda

După mai bine de patru decenii petrecute pe scena teatrului și pe platourile de filmare, Ion Dichiseanu își spune povestea vieții. După copilăria petrecută la Adjud alături de cei opt frați, urmează anii grei de război, cînd familia ajunge într-un lagăr din Austria. La întoarcerea în țară, Ion se înscrie, la sugestia tatălui său, la Politehnică, dar își dă repede seama că adevărata lui vocație este actoria și dă examen la IATC. Așa începe o carieră care îi va aduce celebritatea. Ion Dichiseanu ne delectează cu anecdote de pe platourile de filmare la Bătălia pentru Roma, Dincolo de barieră, Toate pînzele sus!, din călătoriile sale prin lume și de la întîlnirile cu vedete precum Jean-Paul Belmondo, Yves Montând, Omar Sharif sau Ursula Andress.   „Beau o cafea la Time Out, într-un fel de solitudine asumată. Time Out se află pe Calea Moșilor, la intrarea pe Strada Olari, și are un nume promițător. Sugestia de a te plasa în afara timpului sună ca un fel de vrajă, ca o magie. O promisiune mai mult de rămînere decît de întoarcere în timp. Îmi place numele cafenelei, dar mă și obsedează, pentru că, iată, m-am hotărît să aștern pe hîrtie gînduri și amintiri mai vechi sau mai noi. Ar fi pretențios să le zic memorii. E ceva mai degrabă în stil time out. Adică o pauză de reflecție în care trecutul se revărsa în prezent, iar prezentul se întoarce în trecut. Peste aceste amintiri nu va cădea niciodată cortina.” (Ion Dichiseanu) Fragment din carte: „Filmări la Moscova Ne-am întors acasă cu sufletul plin. Vara trecuse și am avut bucuria unui nou început de stagiune. Un rol nou. Jucam în Oedip rege, Femeia îndărătnică, Vlaicu Vodă, iar acum cunoscută și apreciată regizoare Sanda Mânu voia să mă distribuie în rolul Armand din Colombe de Jean Anouilh. Cum am spus, la Paris cumpărasem un volum de teatru de Anouilh, așa că știam textul. Așa cum știam și Ciocârlia, Becket, Călătorul fără bagaje, Sălbatică, Întâlnirea de la Senlis — știam unele piese de la institut, dar încă nu jucasem nici un personaj din opera dramaturgului francez. Ce este Colombe? Este povestea unei tinere florărese care ajunge în mediul teatral parizian, devenind rafinată, dar frivola, și provocându-i multă suferința soțului ei, Julien, un om pur și moral. Inițial, cum am spus, am fost distribuit în rolul lui Armand, fratele lui Julien, un tip dezinvolt, cu un fizic foarte agreabil, sarmant, dar fără sensibilitatea și profunzimea lui Julien. Au început repetițiile... Ca să fiu sincer, nu mă simțeam prea bine în rol. Am încercat să mă apropii cât mai mult de trăsăturile de caracter ale personajului, deși era un contre-emploi. Însă, dincolo de facilul, de superficialitatea personajului, eu tratam rolul cu toată seriozitatea. Nu-mi era ușor. După un număr de repetiții, la orice spectacol avea loc vizionarea cu consiliul artistic. Adică directorii teatrului, regizorii și actorii de frunte își exprimau punctul de vedere moupra stadiului repetițiilor. Consiliul avea și putere de decizie în privința unor modificări de distribuție. În felul ocesta s-a produs și o primă schimbare în distribuție: a fost invitată Rodica Tapalagă în locul Elenei Ioachim-Căragiu. În spectacol mai jucau Natașa Alexandra, Constantin Brezeanu, Marietta Rareș, Aurel Rogalski, Mihai Heroveanu. Îmi amintesc momentul în care, nu știu din ce motive, fratele meu Julien, interpretat de Ștefan Iordache, nu a plăcut consiliului artistic și am fost distribuit eu în rolul respectiv, iar în locul meu, în rolul lui Armand, a intrat Cristea Avram. Am avut un sentiment de jenă față de colegul și prietenul meu, dar și o bucurie artistică pentru rolul pe care urma să-l joc, căci mi se potrivea mai bine. După multe căutări de nuanțe, conduse cu măiestrie de Sanda Manu, și așezări în rol la multe, foarte multe repetiții, premiera a fost un succes.”