Adio, Ghencea!

Cartea conține două nuvele: "Timpul înstrăinării" și "Iubire în Ghencea". "Deși cele două nuvele au teme și stiluri diferite, le unește scopul ilustrării trăirilor și a mentalității locuitorilor mahalalei și mai apoi cartierului Ghencea, începând cu sfârșitul războiului și până în zilele noastre." (extras din Cuvânt înainte). "În ”Timpul înstrăinării”, inspirat de copilăria mea, inclusiv de pasiunea pentru futbol și pentru echipa CSCA sau CCA, precursoare a ”Stelei de azi”, am vrut să fac cunoscute atât foamea, privațiunile, lipsurile sau umilințele îndurate de copiii acelei perioade, cât și decăderea cartierului pe măsura dezvoltării noului regim. Acestea toate vor determina la generația mea, - cea supranumită ”copiii războiului” pentru că născuți în 1945 în Regat, am fost concepuți în toiul calvarului din 1944, - nostalgia spiritului interbelicul și slăbirea sentimentului apartenenței locale. Numele nuvelei vine de la trei tipuri de înstrăinare găsite în cartier: a țăranilor și veneticilor veniți după colectivizare aici, a celor ca mine care pleacă – spre exemplu la liceul militar – și în final, a românilor care părăsesc țara după 1977 și mai ales după 1989… Denumirea celei de-a doua nuvele, ”Iubire în Ghencea”, pleacă deasemenea de la unele întâmplări reale, în care am căutat să ”cîntăresc” Venus cu Madona, respectiv iubirea pasională cu cea pură, adevărată. Ambele nuvele au ca finalizare părăsirea cartierului tocmai din cauza dispariției parfumului și cunoștințelor de altă dată, de aici și numele cărții." -  Mihai S. Florea