Adrenalina

Jeff Abbott este autorul a șaptesprezece romane, fiind considerat unul dintre cei mai buni scriitori de thriller („one of the best thriller writers in the business"). Primele sale romane au fost polițiste, pentru ca ulterior să se axeze pe thriller. Romanele sale au fost publicate în mai multe țări, o parte dintre ele devenind bestseller-uri. Jeff Abbott a câștigat Thriller Award pentru romanul The Last Minute și a fost nominalizat la Thriller Award pentru romanul Panic. A fost nominalizat de trei ori Mystery Writers of America's Edgar Award și de două ori la Anthony Award. Primul său roman, Do Unto Others, a câștigat atât Agatha Award cât și Macavity Award. De la o viață perfectă la luptă pentru supraviețuire și goana disperată pentru salvarea soției și a copilului pe care nu îl văzuse niciodată. Agentul CIA Sam Capra are tot ce își poate dori de la viață. O slujbă care îi place, o soție pe care o iubește și un copil care urmează să se nască. Dar într-o dimineață pierde tot ceea ce conta pentru el. Singurul supraviețuitor al atacului cu bomba asupra biroului CIA din Londra, Sam Capra este considerat de colegii lui trădător și ucigaș și ajunge într-una din închisorile secrete ale CIA. După o perioadă traumatizantă petrecută în închisoarea secretă, Sam Capra este eliberat, dar trebuie să rămână la dispoziția agenției și i se interzice să-și caute soția, fiind urmărit permanent. Convins că soția sa gravidă a fost răpită, Sam face tot posibilul să scape de agenție ca să pornească în căutarea ei. În lupta lui disperată, Sam Capră intră în lumea rețelelor infracționale, a răpirilor, a traficului sexual și a comerțului cu arme, mânat de un singur gând: să-și găsească soția și să-și reabiliteze numele. Abbott este unul dintre cei mai buni scriitori de thriller din branșă, acțiunea și personajele complexe îmbinându-se într-un cocktail exploziv. Fragment din cartea "Adrenalină" de Jeff Abbott   "Un vuiet, o eclipsă de soare, ca și când Dumnezeu își strecurase mâna între mine și cer. M-am întors și ultimul etaj al clădirii în care lucram se făcea țăndări, flăcări țâșneau spre exterior, fragmente de geam securizat, cenușă și bucăți de oțel zburau prin aer. Pământul se cutremură. O jumătate de om, în flăcări, căzu pe trotuar, chiar în apropiere de frumușelele care băuseră ceai, iar acum se ghemuiau și mergeau împleticit, căutând să se adăpostească la intrarea în clădire de resturile care cădeau de sus. Biroul meu cu falși consultanți dispăruse. Brandon, costumații care ne vizitaseră, pifanul mâzgălitor - prietenii și colegii mei. Nu mai erau. Molozul acoperea strada, oamenii, cădea peste mașini, taximetre și autobuze, iar Londra însăși părea să scoată un strigăt, alcătuit din ecoul bubuitor al exploziei reflectat de turnul din sticlă și pavajele de piatră, sunetul ascuțit al claxoanelor de mașină, precum și țipetele din ce în ce mai putemice și panica martorilor la eveniment. Nu mai vedeam Audi-ul, iar Holborn devenise o harababură nebună de autobuze și autoturisme oprite, de fragmente de beton, piatră și oțel. Nu puteam să văd. Nici nu gândeam. M-am avântat pe acoperișul tunelului din fața clădirii în construcție, am escaladat baruri. Trebuia să ajung deasupra pâclei. Mă cățarăm cu repeziciune; atunci am văzut străfulgerarea gri argintie. Audi-ul, cu soția mea în el, zvâcnea înainte. Am zărit din spate capul lui Lucy, ușor înclinat, ca și când aceasta ar fi încercat să respire puțin aer prin geamul mașinii. Conducea cu geamul coborât ca să facă faț.a gretărilor matinale, mi-am adus eu aminte. Ce gând smintit. -Lucy! am strigat eu. Lucy!  M-am cățărat din nou pe schelă. Trebuia să n-o pierd din vedere, să o găsesc de deasupra norului de praf."