Adrian Popescu sau poezia reminiscentelor sacre

Ușor adus de spate, ca S-ul frămîntat de degetele lui Dumnezeu, trece printre noi de parcă ne-ar căuta, dar parcă n-am există. Dar cînd ajunge acasă, scrie o poezie cu toată încărcătura amănuntelor, omogenizate, recules și total dăruit vocației lui literare. Adrian Popescu este un poet sobru și calm, care-și extrage din asumarea umilinței franciscane încărcătura spirituală a gesturilor celebrative și ne îmbie la ceremonialuri poetice pure și ingenue, la un spectacol rezultat din combinarea materialității cu imaterialitatea, un spectacol al cuvintelor regizat cu tandrețe, după un secret pe care-l deține. Numele lui se poate chema talent. Cît privește Italia, îi suntem veșnic datori...  - Titu Popescu  Cuprins : Adrian Popescu Poezia religioasă Evenimentul fast al echinoxului Iubirea pentru Italia Noi exerciții de admirație Un portret