Claire și Matt au divorțat, dar, la un moment dat, au hotărât că fiicei lor i-ar prinde bine să petreacă un Crăciun „normal”, în familie. Niciunul nu mai are habar a cui a fost ideea sau cine a propus să îi invite și pe noii lor parteneri. Cert e că Matt a venit cu iubita lui, Alex cea haioasă, deșteaptă și extrem de răbdătoare, iar Claire l-a adus pe Patrick, un atlet care se antrenează pentru triatlon și e numai bun de însurătoare. Iar fiica lor, Scarlett, l-a luat cu sine pe prietenul ei imaginar, Posey, care-i un... iepure. Așa că s-au trezit blocați toți cinci (sau șase?) într-o vacanță plină de „activități amuzante” pe care cei mari le suportă doar strângând din dinți, bând vârtos după ce o trimit pe Scarlett la culcare și dezvăluind secrete mult prea personale din trecut. Și, cu toate că și-au propus cu toții să se poarte „ca niște oameni în toată firea”, „ca niște adulți responsabili”, în curând, vacanța lor, transformată într-un adevărat butoi cu pulbere, ia sfârșit acolo unde începe povestea cărții: cu un telefon dat la Salvare și sosirea unei ambulanțe la parcul de vacanță Happy Forest, lângă grota lui Moș Crăciun, peste drum de locul de fumat al spiridușilor... Experiența m-a învățat că acele cărți din cititul cărora ți-e cu adevărat greu să te oprești sunt foarte, foarte rare. Ei bine, aceasta este una dintre ele, o comedie de moravuri contemporane originală și extrem de inteligență! - Daily Mail Grozav de amuzantă! - Good Housekeeping O comedie care taie-n carne vie! - Sunday Mirror Fragment din romanul "Adulții ăștia!" de Caroline Hulse: "Patrick încetini la intersecție și viră la stânga. Nu era corect. Patrick chiar nu fusese pregătit pentru discuția asta. N-avea cum - sub nicio formă - să fi fost Matt cel care se despărțise de Claire. Puteai să țîntești mai sus de nasul tău sau să să țintești mult mai sus. Claire era cu vreo 17 niveluri deasupra lui Matt. Deci Matt mințise. Și asta era o problemă. Pentru că, dacă Alex își dădea seama de asta și de aici rezultau probleme în weekendul ăsta, ar fi ajuns să fie vina lui Patrick. În ultima vreme, cu Claire, totul ajungea să fie vina lul Patrick. Ar fi fost vina lui Patrick chiar și dacă Matt era cel care mintea. Și cum putea să fie corect așa ceva? Patrick simțea încordarea în gât în așteptarea unei discuții care încă nu avusese loc. Își roti de câteva ori umerii înainte și înapoi. Weekendul deja nu mergea așa cum plănuise el. Claire abia îi vorbea. Părea că se epuizase deja toată bunăvoința de care ar fi trebuit să se bucure pentru că-și petrecea weekendul cu copilul ei în loc să fie cu ai lui. Și asta nu era în regulă. Pentru ar fi trebuit să se bucure de o grămadă de bunăvoință din acest motiv. Și mai erau de luat în considerare și Nikola și pânda. (Nu, nu pândă. Apropierea neștiută, plină de bune intenții. Ceea ce era - - obiectiv vorbind - cu totul altceva.) Patrick se întoarse să se uite la Alex. Părea să fi adormit pe locul pasagerului. Măcar nu mai vorbea. Patrick simți cum roșește la gândul întrecerii din cursul dimineții. Era un om corect, și era vina lui. Poate că el începuse, dar măcar nu fusese el cel care lovise un copil în față. Ceea ce îi oferea măcar o bucățică de superioritate morală. Weekendul ăsta nu mergea așa cum fusese plănuit. Tot nu avusese ocazia să-i spună lui Claire că se înscrisese la Ionman - și, prin „ocazie", voia să spună că nu „identificase o ocazie să-i spună când știa că nu s-ar fi supărat". Cu cât lăsă să treacă mai mult timp, cu atât avea să fie o problemă mai mare.”
