Într-un viitor îndepărtat, în spațiul controlat de Polity se deschide o poartă. Cei care intră prin ea au misiunea de a-l duce acasă, în civilizația lui, pe „Creator“. Imediat ce refugiații sunt în siguranță, poartă se închide. Cineva din altă lume este pe urmele lor... Agentul Cormac descoperă ca perversa și subversivă tehnologie Jain a desființat civilizația „Creatorului“. De ce a fost trimis Dragon, un bioconstruct extraterestru, pe planeta Samarkand din cadrul Polity? Iată doar una dintre întrebările pe care le ridică descoperirea lui. „Ce înseamnă să fii om? Aceasta este una dintre problemele fundamentale pe care le pune literatura SF, iar Asher o abordează fascinant, din dubla perspectivă: a oamenilor și a inteligenței artificiale.“ Interzone „Un roman space-operă dintre cele mai bune, presărat cu umor negru.“ Starburst Fragment: " Hiroshi a împins cu piciorul cadavrul plutitor al unei femei și a înaintat mai departe. De pe mal s-a desprins o masă de cadavre care au început să alunece la vale, duse de curent. Acum cerul era întunecat și, oriunde ar fi privit, întunecimea lui apăsă spre pământ incendii diavolești. A înghițit din plin apa mâloasă și și-a spălat față umflată; apoi, atârnându-și pantofii în jurul gâtului cu ajutorul șireturilor, s-a împins în curentul tulbure. Când în cele din urmă a urcat pe malul celălalt, plouă cu picături mari și grele de apă murdară, care lasă în urmă pete, ca și cum ar fi fost ulei uzat. Cum am ajuns în rău? S-a uitat peste apă, spre furtuna de foc ce bântuia în zona în care se afla școala lui. Incendiul l-ar fi pârjolit, astfel că s-a retras de acolo, ajungând în alt loc, apoi traversase râul — destinația propusă. Ori am înnebunit? Când, într-un târziu, a ajuns pe strada unde se găsea casa lui, i-a fost greu să stabilească sub care morman de moloz se aflase cândva căminul lui. A identificat locul doar după ce l-a recunoscut pe domnul Hidachi stând pe stradă, în fața movilei care fusese casa lui, aflată alături de a sa. — Se investighează amănuntele, a spus bărbatul. Apoi, răspunzând la întrebarea lui Hiroshi privind familia sa, a repetat: Se investighează amănuntele. Săpând, Hiroshi a dat de capul, gâtul și brațul drept al mamei lui, în vreme ce cadavrul incinerat al tatălui său era identificabil doar după încălțăminte. Cum stătea ghemuit în mijlocul ruinei, ceva s-a blocat în mintea lui Hiroshi. Noaptea aceea a venit și s-a sfârșit, iar dimineața setea l-a îndemnat să meargă înapoi la rău. Când s-a întors, i s-a părut că simte miros de sepie prăjită și a salivat, dar, urmând mirosul, a ajuns la o movilă de cadavre — majoritatea de oameni, dar și câteva de câini, pisici și păsări, plus unul de vacă, o vacă umflată ca un balon. Revenit la mormanul de moloz, și-a făcut un cuib pentru sine și a mestecat încet o mână de orez. La următoarea întoarcere la rău, a găsit o sticlă care plutea — apa pe care a adus-o de la rău l-a ajutat sä mestece mai ușor orezul. După trecerea unei alte nopți, cadavrele mamei și tatălui său au început să miroasă, astfel că Hiroshi a împachetat orezul într-o cârpă, și-a luat sticla cu apă și a pornit la drum. "
