Noaptea, Ochiul Observatorului nu remarcă nimic deosebit. Dar ziua el vede (calm, detașat și obiectiv ca întotdeauna) cum crește numărul copiilor bolnavi de-o acum neobișnuită - astenie de primăvară, vede cum încep să se îmbolnăvească de astenie de primăvară și adulții; în fine, vede cu durere (metafizic vorbind) cum încep să moară copilașii (și, în scurt timp, și adulții) de această astenie de primăvară. Medicii sunt neputincioși: și ei, și familiile lor, s-au îmbolnăvit și au murit. Începem să ne impacientăm: Ochiul Observatorului ne redă, în mijlocul unei naturi nuntînd plină de fast, un alt fel de nuntă - nuntă dintre pământul germinativ și victimele sale.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…