Al cincilea val. Cartea 3: Ultima stea

Al cincilea val. Cartea 3: Ultima stea     Ultima fază a invaziei este pe cale de a fi implementată: asupra orașelor vor fi aruncate bombe care le vor râde de pe fața pământului, odată cu ele dispărând și dovezile civilizației noastre. Cassie și tovarășii ei știu că a venit momentul să aleagă între dragoste sau teamă, încredere sau suspiciune, ura sau sacrificiu, credinți sau barbarie. Și mai știu că umanitatea este singura armă pe care o avem în acest război. Bătălia finală se va da în sufletul omului și nu se va încheia decât odată cu cea de pe urmă bătaie de inimă.     „Autorul nu încetinește nicio secundă și acțiunea este intensă, dar limbajul rămâne mereu liric și minunat. Este un final foarte pasionant pentru o trilogie impresionantă, pe măsura personajelor și lumii create de de Yancey.” Entertainment Weekly      Fragment din romanul "Al cincilea val. Vol. 3: Ultima stea" de Rick Yancey:       “- Mai aveți cincisprezece secunde, a zis doamna care-l ținea. Nu mă faceți să le număr, e așa de melodramatic.     În clipa următoare avea pistolul în mână și n-a ezitat, știa ce are de făcut. Era soldat.     Armă i-a zvâcnit în mână când a tras, era s-o scape. Glonțul a pătruns în abdomenul doamnei și i-a ieșit prin spate, oprindu-se în pernele prăfuite de pe canapea. Zgomotul a răsunat foarte puternic în încăperea mică, iar Cassie a țipat tare; vreme de o secundă absolut îngrozitoare probabil că a crezut că arma doamnei se descărcase.     Glonțul nu a doborât-o pe doamna Constance și nici nu a făcut-o să-i dea drumul. Totuși, strânsoarea i-a slăbit odată cu șocul impactului, iar Sam a auzit un icnet abia perceptibil, un „ah" mirat și, înainte s-apuce el măcar să clipească, Ringer zbură peste măsuța de cafea, cu brațul ridicat și pumnul pregătit. Degetele ei au șters razant obrazul lui Sam înainte să se abată peste tâmpla lui Constance iar apoi o mână pe care n-a apucat să o vadă a smucit brațul care-l ținea și l-a eliberat. Sora lui s-a întins către el, dar Sam s-a ferit, ținând pistolul cu amândouă mâinile, iar Ringer a reușit să o doboare pe Constance și apoi i-a ridicat trupul în aer ca un tăietor de lemne securea și a izbit-o de măsuța de cafea. Masa s-a făcut țăndări și s-au împrăștiat peste tot bucăți de sticlă și lemn, ca un puzzle.     Constance s-a ridicat, iar Ringer a lovit-o cu podul palmei în nas. Crac! S-a auzit cum s-a spart. Sângele i s-a revărsat pe gură deschisă.     A simțit niște degete agățându-se de tricoul lui: Cassie, S-a tras într-o parte. Cassie nu făcea parte din pluton. Nu știa ce înseamnă să fii soldat. El știa. Știa exact ce înseamnă asta.     “Fără mila”.     A pășit peste bucățile rupte de masă și a ațintit pistolul spre fata doamnei. Gura ei plină de sânge s-a schimonosit într-un rânjet crud, cu buze însângerate și dinți însângerați, și apoi era iar în camera mamei lui și ea murea din cauza molimei, Moartea Roșie, cum i-a zis Cassie, iar el stătea lângă patul ei și ea îi zâmbea cu dinții însângerați, cu fața pătată de lacrimi de sânge; a văzut-o clar, fata pe care o uitase în fața pe care o vedea acum.”