Alexei, neegalatul Alexei Goronin, ardea de fiecare dată, atât pe scenă cât și în viață, sub atingerea focului acela de nestăvilit pe care unii îl numeau pasiune. Un cuvânt prea mic, prea negrăitor pentru ceea ce simțea el când își luă parcă zborul pe scenă în pași de dans. Când focul lui o atinse, Alesia știu că avea un nou vis de urmat… iar NIMENI nu era mai bun că ea în a-și croi visurile în materialul realității. Se îndrăgostise, dar nu de el, bărbatul îmbrăcat în toate păcatele, ci de focul acela care ardea în lăuntrul lui când dânsa. Oare nu se gândise Alesia că va fi mistuită dacă se apropia prea mult? Oare nu se gândise Alexei că nimeni nu o putea opri pe mica amazoană să-și îndeplinească visul?
