Text: Română / Germană / Engleză În îndelungata sa existență de așezare urbană, Alba Iulia, a cunoscut mai multe vetre de locuire, la alegerea cărora au contribuit factori teritoriali, politici, militari, religioși și economici, determinant fiind însă contextul istoric. Istoria medie a orașului, începe cu cetatea dacică de la Piatra Craivei. Vechiul APOULON dacic, era reședința unui trib sau uniuni de triburi, care stăpânea zona centrală a Mureșului și o parte din Munții Apuseni. Apoulon, ajunge unul dintre cele mai mari centre urbane al Daciei, în perioada în care imperiul traco-daco-get din veacul I i.Ch, devenise al doilea mare imperiu din Europa, după imperiul Roman. Al doilea război daco-roman, care viza aici regiunea bogată și minele de aur și argint, i-a adus distrugerea definitivă. în epoca romană, Apoulon-ul dacic devenit Apulum, cunoaște o mare dezvoltare. Castrul roman a fost construit în scopul cantonării în zonă a legiunii XIII Gemina, ce avea rolul de a păzi ținutul aurifer din Munții Apuseni și drumul aurului. Retragerea armatei și a administrației române din provincia Dacia (271-275 d. Hr.) sub atacurile repetate ale valurilor de migratori, au dus la abandonarea castrului. La începutul evului mediu, pe măsura organizării politico-administrative a teritoriului cucerit, autoritățile maghiare revitalizează vestigiile antice păstrate în perimetrul fortificației române, stabilindu-și la adăpostul zidurilor, sediile instituționale.
