Alchimia fericirii, publicată în persană (Kimiya‑yi să’adat), spre sfârșitul vieții sale, urmărește atenuarea tensiunilor dintre filosofii și misticii Islamului și scoate în evidență importanta autodisciplinei și a ascetismului. Traducerea de față are la bază traducerea publicată în 1910, în engleză de Claud Field (The Alchemy of Happiness) și este structurată în opt capitole, aproximativ egale ca întindere. Cartea de față reunește o serie de interpretări ale unor pilde cu conținut religios evocate în Coran și ale unor idei exprimate de Mahomed, de alți profeți sau învățați musulmani. Chestiunile abordate de Al-Ghazăli aduc în prim-plan ideea unei vieți religioase exemplare. Astfel, el prezintă mai multe sfaturi pentru musulmanii pioși. Raportul omului cu divinitatea, cu semenii săi, cu rudele apropiate, dar și implicațiile religioase ale instituției căsătoriei sau ale muzicii și dansului sunt printre cele mai importante subiecte din lucrarea lui Al-Ghazăli.
