Alchimia (Maestrul și Marea Operă) prezintă pe larg istoria alchimiei și teoriile alchimice ale diferiților maeștri și se descriu diferite experimente cu caracter practic. În ultima parte sunt prezentate integral două texte alchimice de mare importanță, Tratatul de Aur și Revelațiile lui Hermes, scrieri care au reprezentat o neîncetată provocare pentru alchimiștii moderni, și nu numai.
Alchimia este știința sau, mai curând, arta care a câștigat de partea să devotamentul constant al oamenilor de cultură și interesul popoarelor de pretutindeni, de-a lungul a sute și chiar mii de ani, căci începuturile alchimiei se pierd, într-adevăr, în negura vremurilor. O astfel de știință înseamnă mult mai mult decât aparențele născociri ale unor bătrâni excentrici.
Care a fost, însă, motivul ascuns în spatele eforturilor constante, al răbdării neobosite în dezlegarea misterelor, al tenacitații țelului în fața persecuției și a ridicolului de-a lungul nenumăratelor secole, motiv care l-a determinat pe alchimist să-și urmeze neabătut drumul său bine stabilit? Cu siguranță ceva mult mai important decât vanitoasa dorința de a transforma metalele de bază în aur, sau de a prepara un medicament care să-i prelungească scurta viață pământescă. Pentru cei dedicați alchimiei, aceste lucruri contau prea puțin, iar din relatările vieților lor, aflăm că, aproape fără excepție, ei erau interesați de lucrurile spirituale, nicidecum de cele materiale, trecătoare. Alchimiștii erau, mai curând, inspirați de o viziune - de viziunea omului perfect, a omului eliberat de boală și de limitele facultăților sale mentale și fizice, stând asemeni unui zeu în deplinătatea acelei puteri care, chiar în clipa aceasta, rezidă în stare latentă în straturile profunde ale conștiinței umane. Este vorba de viziunea omului făcut după chipul și asemănarea unicei Vieți Divine în toată Perfecțiunea, Frumusețea și Armonia sa.
