Cartea Alegeri si comportamente electorale in Romania PDF

Alegeri și comportamente electorale în România: de la local la național Cartea Mihaelei Ivănescu poate fi descrisă ca un răspuns argumentat, riguros și convingător dat unei interogații centrale pentru înțelegerea procesului politic democratic în România post-comunistă: cum se articulează reciproc politica națională de cea locală în diferitele tipuri de alegeri? Pentru a răspunde acestei întrebări, autoarea analizează comportamentele electorale ale indivizilor, dar și regularitățile în formarea intenției de vot, precum și influențele pe care diferitele tipuri de variabile le au în crearea sau modificarea preferințelor politice ale cetățenilor. Doamna Ivănescu a mobilizat nu numai datele empirice oferite de literatură de specialitate, dar a procedat la elaborarea propriilor instrumente de lucru (chestionare aplicate) pentru a lămuri iregularitățile în distribuirea sufragiilor între partide și candidați puse în evidență la nivel național, la nivelul orașului, dar și al județului Constanța, de momentul electoral dens 2008-2009.    De-a lungul capitolelor cărții, autoarea așează și înlănțuie bazele teoretice și metodologice pentru o explorare cât mai amănunțită și mai pertinentă a celor două chestiuni pe care le-a situat în centrul problematicii sale: pe de o parte, dezangajarea politică a cetățenilor manifestată prin absenteism electoral, iar pe de altă parte, incongruență între politica națională și cea locală la nivelul opțiunilor de vot. În cele nouă runde de alegeri generale, prezidențiale și locale organizate în România post-comunistă (șapte dintre ele investigate amănunțit în lucrare), votul este gradual marcat de trei fenomene împletite ce necesită explicație: dezafectarea electorală accentuată a cetățenilor, volatilitatea preferințelor exprimate de la un scrutin la altul și dezarticularea relativă între opțiunile formulate simultan pentru aleșii locali și pentru cei naționali, aceasta din urmă trăsătură fiind cu precădere manifestă în divergența uneori dramatică dintre votul local și cel prezidențial.    De aici și asumatul pluralism metodologic al cărții: volatilitatea votului și precaritatea partizană sunt deopotrivă factori ce fac imposibilă naturalizarea în context românesc a unuia din modelele explicative clasice în știința politică ale formării și distribuirii preferințelor electorale. Toate aceste modele, trecute în revista cu acribie, introduc inevitabil în rețeta de analiză a materialului empiric o formă de raționalitate ce nu pare capabilă să captureze satisfăcător varietatea de criterii utilizate de către alegătorul român.    Ipoteza centrală a cărții – transformată treptat în teză testată și confirmată – este prin urmare cea potrivit căreia alegătorul individual recurge în același timp și fără a fi preocupat de vreun comandament de coerență la un număr variabil de crierii, ce iau în calcul identificarea partizană, dar o contrastează permanent cu preferință față de personalitatea candidatului, dar și cu o anumită capacitate de a-și ierarhiza opțiunile pentru candidați anume. O asemenea teză poate părea simultan previzibilă și vagă, dar ea este ilustrată cu forța analitică de comportamentul electoral al cetățenilor, dispuși să experimenteze cel puțin parțial în plan local alegerea unui candidat drept o formă de simpatie față de partidul acestuia, în vreme ce o asemenea favoare se pierde atunci când același alegător își formulează decizia cu privire la personalitatea și partidul național. În acest complicat joc de oglinzi pe care Mihaela Ivănescu încearcă să-l surprindă și să-l măsoare, reflecția pe care candidatul preferat o lasă asupra partidului și modul în care partidul potențează preferința pentru un candidat nu sunt numai asimetrice, dar de-a dreptul incongruente. Aceasta mi se pare a fi, indubitabil, contribuția majoră a cărții la înțelegerea mai fină a modului în care s-a structurat de jos în sus logica politica românească a timpului prezent. - Prof.univ.dr. Daniel Barbu