Poate ca drumul de la cine naiba esti pana la te iubesc nu e chiar atat de lung, dar Alek si Zhavia au pornit de fiecare data cu stangul. Oricat de mult si-au dorit pana acum sa depuna armele unul in fata celuilalt, niciodata nu au facut-o in acelasi timp. Si, cu toate astea, cand sunt unul in preajma celuilalt, Zhavei nu ii mai pasa de siguranta inimii sale si uita sa o mai protejeze, iar Alek realizeaza ca ura nu e singurul sentiment care-i curge prin vene. Zhavia ii aminteste lui Alek de persoana care era inainte sa aiba inima franta. Alek isi da seama ca fata cu vestile proaste s-ar putea, de fapt, sa fie miracolul la care a incetat sa mai spere. Zhavia decide sa nu mai lupte impotriva singurului om care o face sa se indoiasca de toate credintele si principiile sale. Alek isi da seama ca poate si-a consumat toata ura, iar acum nu i-a mai ramas decat dragostea si ca, daca incearca, ar putea sa se impace cu trecutul. E nevoie de o inima franta ca sa recunoasca o alta si poate ca tot asa se si vindeca, facand schimb de bucati pana cand cioburile uneia se potrivesc in cealalta. Alek si Zhavia decid sa depuna armele. Si, daca o fac in acelasi timp, poate ca ar putea fi fericiti.
