Când revine pe tărâmul fantastic al Țării Minunilor, Alice constată că nimic nu mai este cum a fost. Pălărierul Nebun și-a pierdut nebunia. De fapt, a devenit îngrozitor de normal. Mai mult, din exilul în care a fost aruncată, Regina Roșie pune la cale un plan malefic pentru a-și recâștiga tronul. Curând, Alice își dă seama că singura soluție de a-l salva pe Pălărier – și Țara Minunilor – este aceea de a călători în trecut și de a face ca lucrurile să reintre pe făgașul lor firesc. Nu se știe însă dacă Timpul va fi de partea ei. Ba chiar e posibil să încerce să-i pună bețe în roate… Fragment din romanul "Alice în Țara Oglinzilor" "Cu un țipăt sfidător, Jabberwocky plonja din văzduh. Dragonul părea la fel de înspăimântător ca atunci când îl înfruntase Alice. Avea pielea neagră ca smoala, acoperită cu solzi asemenea unei armuri. Ghearele lui ascuțite brăzdară văzduhul. Toți cei prezenți la bâlci țipară și se adăpostiră care-ncotro. Jabberwocky își legăna capul uriaș, creastă din jurul lui umflându-se în timp ce scuipa un șuvoi de foc, aprinzând dughene și pancarte. Văzduhul se umplu de pârâituri și fum. În timp ce Cavalerul Alb atacă bestia, calul Miranei se dădu în spate înspăimântat. Pălărierul se aplecă în față după frâie, întoarse calul și îi duse rapid pe acesta și pe Mirana departe de luminiș. Bâlciul fu înghițit de flăcări. Mirana se holbă în apa fântânii care clipocea ușor, aducându-și aminte de clipele acelea. Pălărierul fusese atât de curajos în ziua aceea, când o dusese la adăpost! Ce bine ar fi fost ca și familia lui să fi avut la fel de mult noroc! Când Pălărierul se întorsese să îi caute, găsise doar cenușă. În jetul sclipitor de apă îl putea vedea pe Pălărier, versiunea sa mai tânără, căutând printre ruinele înnegrite ale celebrării din Ziua Horunvendush. Durerea de pe chipul său era la fel de evidență precum împrejurimile pustiite. "
