Am văzut lumina zilei în comuna Mitocu Dragomirnei, județul Suceava la data de 24.032.1951 unde locuiesc și acum. În acest minunat colț de rai bucovinean, atât de urgisit de vitregiile vremii, am crescut alături de părinți, bunicii și bătrânii satului care în puținele lor clipe de răgaz mi-au picurat în sufletul de copil de cândva nespus de multe basme, balade, doine, dar și cu nemiluita povesti și întâmplări din viața lor de zi cu zi. Cred că e demn de remarcat faptul că Mitocu Dragomirnei a fost una dintre comunele împărțite de granița vremelnică dintre România și Imperiul Austro-Ungar într-un mod samavolnic și criminal, distrugând destinul multor familii și rudenii de sânge. Aici, în partea austro-ungară a comunei, care cuprin-dea și minunata Mănăstire Dragomirna, și-au dus viața bunicii, părinții laolaltă cu noi, copii de-o șchioapă, care le ascultam cu gurile căscate aventurile lor peste graniță, precum și povestea dureroaselor represalii ale cezaro-craimii austro-ungare pentru orice faptă reală sau doar închipuită de contrabandă cu sare dinspre partea austro-ungară către România. Citiți această carte și veți afla multe lucruri sfâșietoare și totodată captivante despre sufletul și destinele oamenilor acestor locuri.
