Am fost sclava Daesh

     „Daesh a intrat în sat! Daesh atacă!” Jinan se aștepta ca într-una din zile să fie nevoită să plece în grabă. Încă de la începutul verii lui 2014, sentimentul unui pericol iminent se răspîndise în întreaga regiune și, odată cu el, senzația că avea să se prăbușească o lume: a ei. Jinan avea optsprezece ani cînd a fost răpită împreună cu familia de jihadiștii Statului Islamic. Era proaspăt căsătorită. Vîndută într-o piață de sclave din Moșul unor luptători Daesh, este sechestrată, torturată și obligată să se convertească la islam, urmînd să aibă soarta tuturor prizonierelor nemusulmane ale Statului Islamic, aceea de a fi folosite ca sclave sexuale de jihadiști. Timp de trei luni a trăit într-un adevărat infern, însă a avut noroc, reușind să fugă.     Din cuprins: La școala domnului Shukri • O căsătorie prost aranjată • Închisoarea Badush • Falsul atac aerian • Întoarcerea la Tal Afar • Piețele de sclave pentru casele din Moșul • Abdullah „Geambasul”, angrosistul de femei • Apă cu șoareci morți • Convertirea • Marea evadare              Fragment:       “Cu femeile sale disperate și copiii înlăcrimați, Badush seamănă mai curând cu un lagăr de tranzit decât cu o închisoare. Suntem încarcerate în spatele unor ziduri înalte acoperite cu sârmă ghimpată, așteptând să fim selectate.     Odată cu lăsarea serii, temperatura scade în sfârșit. În întuneric, zvonurile umbla de la un grup la altul. Viața merge mai departe... nimeni nu uită de rituri, însă trebuie adaptate, căci nu mai suntem acasă; așa descopăr ritualul firului alb. Noi, femeile yazidite, avem obiceiul să îmbrăcăm o cămașă de boapte dar, cum aici nu avem, ideea de a o înlocui cu un simplu fir de ață de aceeași culoare s-a răspândit cu viteza fulgerului. Ne purtăm toate simbolul ca pe un colier, legat în jurul gâtului. Dacă ar fi s-o credem pe Gule, liderul nostru religios, Șeicul Baba în persoană, ar fi transmis în secret această instrucțiune.     Temnicerii nu dau nici o atenție firelor ce ne atârnă la gât în timpul distribuirii hranei.     - Mâncați struguri! I-am luat din viile voastre de necredincioși, spune în zeflemea șeful lor.     Batjocoritor, vrea să ne ridiculizeze pe noi, neam de țărani. Bărbații noștri și-au abandonat câmpurile, care, rămase nesupravegheate, au căzut pradă jefuitorilor.     La această oră din noapte, jihadiștii sunt în căutare de carne proaspătă. Cu Jano lângă mine, mă simt mai puțin vulnerabilă. Cât mi-ar plăcea că în noaptea asta să nu mai am optsprezece ani și să fiu deja o femeie în vârstă, ca să nu atrag privirile libidinoase ale perverșilor din Statul Islamic.     Frica de viol mă obsedează. Aud în semiîntuneric pașii santinelelor. Stau întinsă pe podea. Bărbați circulă printre noi. Fasciculele de lumină ale lanternelor umblă în zigzag, căutându-ne chipurile. Vulnerabile și neputincioase, suntem la cheremul lor. De îndată ce una dintre noi este reperată, își pleacă repede capul pentru a-și ascunde faţa. Uneori în zadar, judecând după țipete.”