Am indraznit sa il astept

Dragă cititorule, [...] Indiferent că ești un El sau o Ea, tânăr, adolescent sau aflat în perioada de maximă înflorire sentimentală, sau în cea de debut... Cred cu tărie că fiecare dintre noi are și este o "poveste de viața" care, cu siguranță, merită a fi cunoscută, împărtășită... fie că nu toți activam curajul și darul de fi asemenea unei cărți, cu filele la vedere, fie nu considerăm că povestea noastră e suficient de valoroasă pentru a-și așterne cu grijă rândurile. Îmi doresc inspirație și har, forța de a te pune pe gânduri, de a te sensibiliza, prin unele pasaje, reflecții, referințe care inclusiv pe mine m-au ajutat să îmi consolidez propria viziune despre iubire, reflecții și emoții pe care am ales să le împărtășesc. Am ales pentru că am (re)învățat să îndrăznesc și, cu siguranță, poate fi și pentru tine o autoreflecție, un exercițiu spre a îndrăzni mai mult... Am ales să inițiez acest demers, proiect de suflet, cum îmi place să îi spun, pentru a integra și uniformiză o serie de experiențe semnificative, trăite până la acest moment, un pas atât de necesar, cumva și cu un rol psihoterapeutic, într-un moment în care simt cum se separă, ca țărmul de mal, prima parte a existenței mele, în care lucrurile se întâmplau, fără să fiu prezenta cu adevărat, conștientă de impactul acestora în viața mea, de ceea ce va urma, de etapă așa-zis de maturitate, asumații, conștientă. - Daniela Anton   Fragment din cartea "Am îndrăznit să îl aștept" de Daniela Anton: "Unele persoane intră în viața noastră cu darul unui imens potențial de Iubire. Depinde doar de noi dacă suntem pregătiți și dispuși să lucrăm pentru transformarea acestui potențial în realitate. Așa cum i se întâmplase în cazul primei ei legături speciale cu Carlo, tipul italian, cu care se intersectase în anul în care a locuit în Italia, mai exact în Siena, un superb orășel din regiunea Toscanei. Se cunoscuseră la începutul lunii decembrie 2012, fiind genul acela de iubire adolescentină, pură, Însoțită de gesturi frumoase, simple, făcute din suflet, așa cum nimeni nu o mai făcuse până atunci. Erau primii germeni ai iubirii în viața ei. Gesturi care ar fi onorat fiecare tânără și ar fi făcut-o să plutească, relația romantică având un potențial imens de Iubire, așa cum, ulterior, conștientizase. Aștepta perioada de weekend cu nerăbdare, pentru a petrece momente de suflet alături de el, simțea că îi înțelege deopotrivă și sufletul, și acesta era unul din cele mai importante lucruri pentru ea. Avea disponibilitatea emoțională și mentală deopotrivă, un suflet armonios și răbdător și simțea că face lucrurile din suflet, fiind atent la detalii, căutând să o surprindă de fiecare dată cu un gest, cu o nouă surpriză. Trecuse ceva timp de la această experiență și, până în acest moment, constatase că unele detalii s-au mai estompat, dar cele de impact, de suflet, nu. Oricum, merită din plin efortul de a și le reaminti, onorându-le în același timp. Era doar cu doi ani mai mare decât ea, dar avea acea maturitate a sufletului, o fire ușor romantică, era atent la orice dorință, mai mică sau mare pe care o avea, bineînțeles rezonabilă. Niciodată nu fusese genul de femeie care să pretindă exagerat. Asta i-a stat întotdeauna în caracter, să nu profite cumva de disponibilitatea cuiva, indiferent de relația în care s-ar fi aflat cu acea persoană. Unul din primele momente ale conturării raportului de cunoaștere a fost prilejuit prima dată de slujba din seara de Crăciun, într-o biserică deosebită din zona San Domenico, aflată în centrul orașului."