Am supraviețuit invaziei naziste, 1944 - Lauren Tarshis Într-un ghetou de evrei, Max Rosen și sora lui, Zena, încearcă din răsputeri să supraviețuiască, după ce tatăl le-a fost deportat de naziști. Frații reușesc să ia cu ei puține provizii și să evadeze în pădurea din apropiere, scăpând ca prin urechile acului de soldații germani. Max și Zena ajung în tabăra unor luptători din mișcarea de rezistență. Dar, nu peste multă vreme, începe bombardamentul. Vor supraviețui Max și Zena ucigătoarei invazii naziste? Când lovesc dezastrele, se nasc eroii. Fragment din carte: "Soldatul îl împinse pe Max pe drumul prăfuit care ieșea din ghetou. Îl împungea în spate cu vârful ascuțit al pustii, lătrând comenzi în germană pe care Max nu le înțelegea. Se îndreptau spre oraș — spre secția de poliție, cu siguranță. Nimeni nu se mai întorsese vreodată de-acolo. Deasupra clădirii flutura acum un steag nazist, roșu amenințător cu o svastică. neagră — crucea strâmbă a naziștilor. Max vedea din depărtare, ca o pată sângerie pe cerul albastru. Capul îi pulsa unde îl lovise soldatul. Dar durerea nu era nimic față de teamă care îl cuprinsese. Ce o să-i facă naziștii? Și ce o să se întâmple cu Zena, singură în ghetou? Gândul ăsta îl înmuie atât de tare, că abia mai putea să înainteze. Soldatul îi dădu un ghiont ca să se miște mai departe. Drumul șerpuia de-a lungul râului, iar Max auzi de pe mal râsete și plescăit de apă. Sunetul veni că o palmă rece — nu-și mai amintea când auzise ultima dată zgomote atât de vesele. Dar ținea minte foarte bine zilele de dinaintea războiului, când el și Zena se hârjoneau fără griji în apă rece și limpede. Când erau mai mici, se jucau de-a v-ați ascunselea cu Papă. Dar uneori se aventurau prea departe și rătăceau drumul. Apoi umblau de colo-colo speriați că pădurea îi va înghiți pentru totdeauna."
