Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane

Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane - Constantin Gane este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligență, bun-gust și subtilitatea conversației din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântați nu numai cu avere și ranguri, ci și cu patriotism, spirit de sacrificiu și simțul datoriei. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatura „cu staif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică și plină de farmec a vechilor elite românești sau de pe alte meleaguri. Lucrarea prezintă fotografii și gravuri care ilustrează portul sau personajele menționate în text. Fragment din cartea "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" de Constantin Gane: "Dintre toți musafirii aceia, singur Ilie Tifescu, cumnatul miresei, nu știa nimic din cele ce se pusese la cale. Boierii îl îmbătară, îi arătară care le sunt păsurile și hotărârea și-l făcură și pe el să jure că va intra în conspirație. Tifescu jura, apoi se culcă și, a doua zi, dezmeticit din văpaia vinului, încălecă pe un armăsar și o întinse drept la Iași, la Curtea domnească, să povestească lui Vodă toate câte le văzuse, auzise și făcuse. Cantemir, care era un om chibzuit, nu zise deocamdată nimic. Fiul său, Dumitru, spune că, potrivit obiceiului său, a făcut loc răbdării. Dar la vreo trei săptămâni după aceea, găsindu-și vreo treabă de bună vecinătate cu Brâncoveanu, îi trimise sol la București pe ginere-său Lupu Bogdan hatmanul, poruncindu-i să ia cu el în soție și pe Gheorghiță Apostol, marele paharnic. și iată de ce a făcut aceasta, spune Dumitru Cantemir,fiindcă știind că boierii conspiratori căutau prilej să scrie ceva lui Brâncoveanu și nu o puteau face ușor, fără primejdie de a se prinde scrisorile, văzând pe unul din tovarășii lor că pleacă împreună cu solui Domnului în țara Românească, apoi nu se poate să nu-i încredințeze niscaiva scrisori sau cuvinte, pe care le va cerceta el la întorsul din București, ceea ce s-a și întâmplat. Vodă puse deci pe oameni siguri de ai lui, din solie, și din cei ce avea și în Muntenia, să urmărească pe Gheorghiță Apostol la București pas cu pas, ca să vadă în ce case intră, cu cine stă de vorbă și cât rămâne la unul sau altul dintre acei boieri munteni prieteni de-ai Brâncoveanului și dușmani de-ai lui Cantemir. Întors de la Iași, Lupu Bogdan, care fusese firește foarte bine primit de Brâncoveanu, spuse socrului său tot ce au băgat de seamă spionii cu privire la purtarea lui Gheorghiță Apostol, purtătorul de răvașe și vorbe păcătoase de ale boierilor moldoveni. Nici acum Cantemir nu zise nimic. Potrivit obiceiului său, el făcu loc răbdării, însă porunci lui Pătrașcu Costin sc gătească de nuntă, căci se apropia postul Crăciunului. Acesta, împreună cu rudele și prietenii săi, cerură voie lui Vodă să meargă întâi pe la moșiile lor pentru cheltuiala nunții. Însă. Cantemir multă vreme a stat la îndoială, facă să-i lase la nuntă, când vor putea veni cu arme ascunse Curte, sau să-i prindă mai înainte și, în sfârșit, s-a hotărât să-i prindă răzleți și răspândiți prin satele lor, ca nu cumva nunta, între pahare și între arme, să se întâmple vreun bucluc (D. Cantemir). El primi deci cererea boierilor de a pleca fiecare la moșia lui, trimițând pe Miron Costin la Ilarboșii lui din Roman, unde-i mai zăcea încă jupâneasa bolnavă, pe frații Costachi la Epurenii Tutovei (pe atunci în Vâlciu), pe Vasile al lui Gavriliță., ce era mare vornic al de Jos, în Putna după treburi, pe Paladești la Băcani, pe Racovițești la Dobrovățul Vasluiului și așa mai ,departe, ținând însă la Iași pe Velisco Costin sub cuvânt are nevoie de el la Curte."