Analiza complexa a Osteotomiei Tibiale Inalte

Scopul acestei lucrări este de a face o analiză amplă a osteotomiei tibiale înalte de deschidere – metoda extrem de utilă, cu rezultate promițătoare – pe un lot de semnificativ statistic, format din pacienți operați în Spitalul clinic de ortopedie Foișor. Osteotomia tibială reprezintă o intervenție chirurgicală importantă pentru tratamentul artrozei incipiente a genunchiului. Dezvoltarea osteotomiei ca și tehnica chirurgicală a început în secolul XIX, odată cu dezvoltarea anestezicelor , metodelor de hemostază  și principiului de antisepsie. Odată cu apariția radiologiei, indicațiile osteotomiei tibiale înalte s-au schimbat. Prima osteotomie a fost realizată în secolul XIX, iar popularitatea acestei intervenții chirurgicale a crescut în 1950 odată cu publicațiile lui Jackson, Waugh sau Coventry . Osteotomia tibială înaltă, cu precădere de închidere, a devenit tratamentul chirurgical standard pentru artroza unicornpartimentală a genunchiului. În timp ce Jackson  efectua osteotomia distaia tuberozitate tibială, Coventry a popularizat metoda osteotomiei tibiale de închidere proximală și stabilizare cu scoabe metalice. Prima osteotomie tibială de deschidere a fost descrisă de Lexer în 1931 Brett în 1935 pentru pacienți cu genu recurvatum. Metodele de stabilizare ale osteotomiei erau imobilizarea ghipsată și uneori scoabele metalice. Prima publicație cu o raportare pe o serie lărgită de pacienți a apărut în 1987 (Hernigou). Hemigou prezenta osteotomia sub forma unei intervenții chirurgicale complexe, care presupunea investigații preoperatorii, un planning riguros, o metodă de calcul a corecției, precum și o bună metodă de stabilizare La începutul anilor '90, importanța osteotomiilor a scăzut datorită succesului artroplastiei de genunchi. Cu toate acestea odată cu dezvoltarea unor noi metode de stabilizare, în special plăcile cu stabilizare angulară, osteotomia de deschidere a început să fie reutilizată, în special pentru pacientul tânăr cu gonartroza incipientă. Sisteme precum placa TomoFix au fost propuse, fiind bazate pe cipiul fixatorului intern cu stabilitate angulară a șuruburilor, permițând astfel efectuarea unei osteotomii tibiale de deschidere fără aport de grefă din creasta iliacă sau ic de ciment. Există deja studii care promovează capacitatea excelentă de fixare a acestui sistem. Cuprins: Partea generală: Introducere. Anatomia articulației genunchiului. Biomecanica articulației genunchiului. Axele fiziologice ale membrului inferior. Gonartroza. Etiologia diformităților. Indicațiile operatorii pentru osteotomia tibială înaltă. Planning preoperator. Tehnici chirurgicale și metode de fixare intraoperatorie. Complicații postoperatorii. Partea specială: Osteotomia tibială înaltă – Rezultate generale. Obezitatea, factor de prognostic pentru osteotomia tibială înaltă. Osteotomia tibială înaltă și vârsta pacientului. Influența artroscopiei asupra prognosticului osteotomiei tibiale înalte. Prezentare de caz. Diabetul și osteotomia tibială înaltă. Un nou dispozitiv de menținere și fixare a osteotomiei tibiale înalte de deschidere. Concluzii generale și aplicabilitate practică. Adresabilitate: Medici specialiști ortopezi, rezidenți.