”În Anaplu Thanassis Valtinos a creat un roman avându-l ca erou principal pe el însuși. Literar vorbind, spațiul și epoca eroului sunt aceleași cu ale autorului însuși: Arcadia și Laconia sunt pline de senzații, arome, peisaje liniștite, dar și atât de sălbatice din natură, de treziri ale erotismului, de istorii omenești, uneori blânde, iar alteori violente, până la desființare și autodesființare. Ca timp, acțiunea romanului se desfășoară în decada anilor ’40, cu deplasări anapoda – la surse, în anaplu – către origini sau alunecări înainte, atunci când urmărim destinul unui erou până în zilele noastre. Este vorba, de fapt, de războiul văzut prin ochi de copil. Și în acest spațiu și timp, în acest peisaj, începe să se formeze egoul de scriitor. Întâmplări hotărâtoare: primele lecturi, primul contact cu marea, experiența Ocupației și a războiului civil, ciclul apăsător al sângelui, filmele vizionate, prostituatele și casele rău famate, conștientizarea enormei capacități de expresivitate a limbii; „în cele din urmă, literatura nu este povestea, ci sunt cuvintele care o poartă. Și, așa cum a spus un poet englez, exagerând desigur, literatura este înșiruirea de cuvinte.” Nikos Bakonakis
