Andrei Tarkovski. O teodicee cinematografica

Andrei Tarkovski. O teodicee cinematografica. Estetica unei marturisiri in alb-negru Maratonul alb-negru al Patimirilor lui Andrei era necesar pentru a ne face vulnerabili la arta lui Rubliov. Numai dupa aceasta lunga si destul de grea asceza ajungem sa percepem culorile aproape ca si cum am deveni constienti pentru prima data de ele. Intregul film e ca un post indelungat, greu pentru orice consumator de productii hollywoodiene, ce ne pregateste insa pentru o experienta pascala. Avem abia la sfarsit revelatia culorii ca expresie a bucuriei duhovnicesti, a culorii ca si chip vazut al sarbatorii Invierii.