Anestezicul din palma

La Viku Zenescu avangarda tradițională e remixată sonor - "pe cântar toate regretele mă haleau ca egretele" - și pseudo/para-filosofic/moralizant de un post-romantic conectat la new media, care se retrage nu în turnul de fildeș, ci "într-un foișor" (oarecare, dar de foc), să "dea drumul la monitoare și la microfon..." Ca și în rock sau performance în general, volumul puternic sau chiar zgomotul camuflează o mare sensibilitate și delicatețe (adeseori profunde și/sau] rănite); numai că poetul nostru își ține și inteligența în iad, prefăcându-se a-i face hachițele digresive că. deșirându-o, să dezgolească hăul nostru cel de toate zilele. Un asemenea poet prinde "muzica liniștii" chiar și pe Youtube și, nedând doi bani pe așteptările sau tiparele noastre, își urmează calea lui, cea a unor deschideri și hoinăreli inepuizabile, în ritmul obsedant al unei "nebunii lucide”...- Chris Tanăsescu (MARGENTO) Fragment din volumul: "Anestezicul din palmă" de Viku Zenescu " Deși Marele Orb încă montează mă reduc la contradicții și neapariția contradicțiilor Să fii sincer și să le spui: mi-am găsit sufletul în altă galaxie Eu n-am fost în stare Povestea se repetă știm deja Și totuși continuăm ce putem face din punctul ăsta când totul s-a scris Și te rog frumos să-mi spui viața e mai mult decât atât Și nu știi Atunci spune-mi că o să fie mai mult decât viața Mulează-te pe mine Sunt un robot o mașină de scris unsă cu toate alifiile pentru care un arc sărit e un privilegiu Cel mai normal lucru pe care îl pot face e să-mi notez într-un jurnal ce trăiesc cu zâmbetul fals al comunicării atât de cursiv în fiecare zi Încât să inspir alt om să-și scrie jurnalul La o pagină alba o să te oprești și o să crezi că m-am sinucis de fapt nu trebuie decât s-o iei de la capăt și să mă depășești "