Anotimpuri de trecere

Un roman din anii '90 cu acțiune care se petrece după revoluție, iar personajele sunt afectate de schimbări: unul își transforma cârciuma Înfrățirea în Tiffanny, un director ajunge ministru mare, o biserică de cartier începe să vândă vin pentru populație, pentru a face rost de fonduri. Esența cărții este iubirea dintre personajul principal, jurnalistul Matei și o țipă bine care lucreazăă la radio și care este căsătorită cu un ministru, pe care îl va părăsi în cele din urmă. Îl va părăsi și pe Matei și se va căsători cu un al treilea. Ideea e de anotimpuri de trecere, de schimbare în viața socială românească, dar și în destinele oamenilor. Așa cum este România, ciudată și imprevizibilă. Cartea e o reeditare, prima ediție a apărut în 1998 la Albatros. Ediția noastră este updatată cu un cuvânt înainte al autorului și un dosar critic, la finalul volumului. Cătălin Țîrlea, scriitor și diplomat, s-a născut în 1964 la București. Este licențiat în Litere al Universității București. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1994. Între 1990 și 2002 a fost jurnalist cultural la Televiziunea Română și a avut în paralel o intensă activitate publicistică în presa scrisă. Din 2002 este diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. A publicat volumele: Povestiri cu pensionari (proză scurtă), 1993, Ed. Fundației Culturale Române, București (Premiul Ion Creangă al Academiei Române) Avântul tinerimii (publicistică), Ed. Phoenix, București, 1994, Povestiri cu pensionari (ed. a II-a), Ed. Helicon, Timișoara, 1996, cu o prefață de Eugen Simion, Prostia la români (proza-pamflet), Ed. ALL, 1997, Anotimpuri de trecere (roman), Ed. Albatros, 1998 (Premiul Asociației Scriitorilor din București, Premiul revistei Convorbiri literare - Iași, Premiul I.L. Caragiale al Fundației Culturale Moftul Român), Suburbanele Bucureștilor urmate de nuvelă Fratele meu geamăn, Ed. Gramar, 2002, cu o postfață de Nicolae Bârna, Politica literară și viceversa (publicistică), Ed. Gramar, colecția Sinteze Documente Eseuri, 2002.