Cartea Anton Dumitriu. Un proscris triumfator PDF

„Pentru nimic în lume nu aș părăsi definitiv România.” „Nu a fost problema (temă) la Simpozion la care eu (România) să nu fiu întrebat, consultat și ca un coneseur să redactez concluziile. Luni am fost invitat la Bologna. Prelegerea am ținut-o în limba franceză. La concluzii am vorbit patru limbi (franceză, italiană, germană și engleză). Mi-au luat adresa, mi-au promis lucrările lor cerându-mi-le și pe ale mele; mi-au arătat reviste de specialitate în care au scris și despre mine — de care eu nici nu auzisem că au apărut —mi-au cerut colaborarea etc. etc." „Câți români mai sunt la Universitatea Mediteraneană? Despre câți români se scriu recenzii elogioase, nu pentru persoana mea dar a științei românești?" „În viață, din nenorocire, sunt puține lucruri care contează cu adevărat. Ceea ce contează în primele locuri consider că e o amiciție loială.” - Anton Dumitriu Fragment din cartea "Anton Dumitriu. Un proscris triumfător" de Maria Cogălniceanu "Anton Dumitriu, homo excelsus*), a primit și alte distincții în țară din partea revistelor „Săptămână", „Flacăra" și „Atheneu", dar mai ales din afara țării. A fost membru al unor Academii din Roma și Ancona, profesor onorific al Facultății libere de filosofie comparată din Paris și al Institutului superior de științe umane din Urbino și cooptat în Consiliul științific al unor prestigioase reviste din Elveția și Italia. Numele său era respectat la Tokio și în S.U.A., numai Brăila îl ignoră, necunoscându-i opera și punând mai presus de contribuția sa la universalitate factorul politic. Franța, care l-a invitat să-și ridice premiul acordat, îl prețuia mai mult. Francofilia sa era veche și constanta. Nu scrisese el în „Lumea Românească” articolul oprit de cenzori „Marș funebru" (în 17 martie 1938)? Aceste rânduri vorbesc de la sine despre cultura franceză pe care o cunoștea deplin, de la Descartes la Georges Bataille. Atunci consemna adevăruri știute: „Noi nu putem crede într-o Franță lasă, fiindcă istoria o cunoaște că brava; noi nu credem în amorțirea Franței fiindcă istoria ei e marșul triumfal al nobilei țari, nu marșul ei funebru." Lacunar sau în detalii i se scrie și rescrie biografia de cei ce-l urmăreau. La un moment dat, el însuși face o referire la unele aspecte din existența-i tumultoasă. În scrisoarea trimisă doamnei L.Eder spune: „În ceea ce privește oarecare date bio-bibliografice voi spune pe scurt. Am devenit profesor titular al catedrei de logică și s-au întâmplat fapte aproape incredibile în viața mea." Rudele de gradul întâi și celelalte au și ele un tratament aparte și sunt între filele dosarului de urmărire. Fiica lui Anton Dumitriu nu putea să scape supraveghetorilor. Claudia Dumitriu, țintuită locului din pricina biografiei tatălui său, urmărită și ea de oamenii Securității, tânjește după. libertate."