Anul Zero: 1945, o istorie

A pleca de la zero înseamnă a lua totul de la capăt. Dar oare poți să iei totul de la capăt după un război care a schimonosit planeta? Poți să ceri doar dreptate, nu și răzbunare? Poți să ierți? Poți să ieși teafăr din cel mai negru coșmar? Sunt câteva dintre întrebările pe care și le pune Ian Buruma într-o carte fundamentală pentru înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Pornind de la experiența prin care a trecut tatăl său, Ian Buruma scrie despre câteva dintre lucrurile care au marcat anul 1945: reinsertia supraviețuitorilor, violența anarhică sau sistematizată, răzbunarea sălbatică, fanatismul, concesiile, cedările și complicitățile fără de care nu se putea pune problema revirimentului. 1945 a fost un an tulbure și însângerat („Iar sângele cere sânge“, după cum spune Macbeth). A fost anul în care unii vinovați pentru oroarea războiului au plătit, iar alții au scăpat. A fost anul în care s-au descoperit ororile din lagărele de exterminare naziste. A fost anul în care torționarii au cumpărat de pe piața neagră certificate de supraviețuitori ai lagărelor. A fost anul în care, întorși acasă mai mult morți decât vii, unora dintre supraviețuitori li s-a spus: „Și la noi a fost rău. Ne-au furat bicicleta“. 1945 sau Anul Zero a fost și punctul de plecare al ideii și construcției europene, animate de idealurile generoase, deși utopice, ale păcii eterne și unității creștine. Și chiar dacă, așa cum scrie undeva Monica Lovinescu, „în rău, specia umană ne va surprinde mereu“, 1945 a fost anul în care lumea s-a redeprins cu un adevăr esențial: că temperatura naturală a existenței noastre e temperatura libertății. O carte monumentală, copleșitoare prin măreție și realism. - Wall Street Journal