Anxietatea. O poveste personală despre frică, speranța și căutarea liniștii interioare Scott Stossel conferă acestei povestiri profunzime, inteligență și perspectiva care i-ar putea lumina mulți ani de acum încolo pe cei ce suferă în tăcere. – Elizabeth Gilbert Pornind de la propria sa luptă cu anxietatea, Scott Stossel retrasează în această carte o lungă istorie medicală, culturală, filozofică și socială, de la Galen și Hipocrate, trecând prin Robert Burton și Kierkegaard, Darwin, William James și Freud, până în prezent. Explorând ceea ce treptat s-a cristalizat conceptual și clinic ca anxietate, de la medicina antică, încă legată de filozofie, până la neuroștiințele și genetica din ultimele decenii, Stossel ne oferă numeroase exemple de bolnavi celebri, precum și o galerie (autoironică și savuroasă) de portrete de familie. Tabloul oferit de Stossel este complet, informat, empatic: nenumăratele forme de manifestare clinică ale anxietății; impactul lor asupra vieților bolnavilor și ale celor din jurul lor, asupra societății în ansamblu; cauzele biologice, culturale și sociale ale bolii; cele mai diverse încercări de a aborda boala și bolnavii, uneori dincolo de limita fraudei medicale; uriașele costuri materiale și umane. Dar și modalitățile de a lupta cu anxietatea, de a o ține sub control și de a putea ajunge sau reveni astfel la viață relativ normală. Scott Stossel oferă o descriere definitivă a anxietății… Această poveste trebuia spusă. - Andrew Solomon Fragment din cartea "Anxietatea" de Scott Stossel: "Pacienții care suferă de tipul general de tulburare anxioasă socială se simt tensionați în orice context social. Evenimente obișnuite ca petrecerile, întâlnirile de afaceri, interviurile de angajare și întâlnirile la cină pot fi situații care provoacă angoasă puternică și simptome fizice. Pentru cei afectați într-un mod mai grav, viața poate fi o permanentă nefericire. Cele mai banale interacțiuni sociale — să stea de vorbă cu un vânzător sau să participe la o discuție de lângă dozatorul de apă — provoacă un fel de groază. Mulți oameni cu fobie socială îndură o viață de singurătate cumplită și neajunsuri profesionale. Cercetările descoperă legături semnificative între fobia socială, pe de o parte, și depresie și sinucidere, pe de altă parte. De asemenea, persoanele cu fobie socială sunt, deloc surprinzător, foarte predispuse la alcoolism și consumul de droguri. Groaznica ironie a fobiei sociale este ca unul dintre lucrurile de care se tem cel mai tare oamenii afectați este ca anxietatea să le fie dată în vileag — or tocmai asta fac simptomele acestui tip de anxietate. Persoanele cu fobie socială se tem că modul ciudat în care interacționează sau manifestările fizice ale anxietății înroșirea fetei și tremorul și bâlbâială și transpirația — vor dezvălui cumva că sunt slabe sau incompetente. Așa că devin agitate și încep să se bâlbâie sau se înroșesc, ceea ce le face să fie și mai agitate, ceea ce le face să se bâlbâie și să se înroșească și mai tare, ceea ce le aruncă într-un cerc vicios din ce în ce mai intens de anxietate și de deteriorare a performanței. În această privință, înroșirea este infernală. Primul studiu de caz asupra ereutofobiei (frica de a te înroși în public) a fost publicat în 1846 de un medic german care a descris un student la medicină în vârstă de 21 de ani, împins la sinucidere de rușinea provocată de înroșirea incontrolabilă. Câțiva ani mai târziu, Darwin a dedicat un capitol întreg din Expresia emoțiilor la om și animale teoriei sale asupra înroșirii, observând că înroșirea trădează anxietatea în chiar momentul în care există cea mai intensă dorința de a o ascunde. 'Ceea ce ne provoacă înroșirea nu este simplul act de a medita asupra propriului nostru aspect, ci de a ne gândi la ce cred alții despre noi', scria Darwin."
