Aplecându-ne cu atenție asupra credințelor populare românești, s-ar putea să ajungem să ne revizuim concepția despre ce este materia, căci ceea ce sugerează în ultimă instanță aceste credințe este faptul că materia este născută din inefabil și că, astfel, energia emisă de o ființă omenească poate să influențeze vegetale, animale, fenomene naturale sau alte ființe omenești. Și, gândind asupra acestui lucru, s-ar putea să ne dorim să descoperim care este suportul acestui tip de informație, cum și unde se stochează comportamentele, amintirile, reflexele și cultura noastră, cum putem decodifica acest „inconștient colectiv” pentru a recupera informația. (Sașa Constantinescu) Fragment din volum: „,,Prietene, sufletul se vindecă cu descântece..." Poate că, de aceea, este momentul să se apeleze și la cunoașterea de tip intuitiv, pe care nimeni n-a putut-o dovedi în laborator, poate că trebuie să înțelegem în sfârșit că universul este un unic organism perfect și poate că acum omenirea trebuie să accepte aplicabilitatea conceptului transdisciplinarității propus de Basarab Nicolescu. Poate că dacă privim lucrurile mai subtil, din mai multe direcții deodată și dacă privim cumva transversal și pe deasupra lor, fără aroganță „specialistului în ceva", dacă revizuim modelul tradițional de a stabili legăturile între discipline, dacă abordăm credințele folclorice în acord cu spiritualitatea noastră și cu ceea ce ne-a ajutat știința să aflăm, vom avea privilegiul de a înțelege că omul poate, doar prin forța dorinței sale, să influențeze un proces natural. Formula finală a descântecelor românești, de pildă, concretizează ideea că, în urma unui ritual împlinit cu rigoare, apa poate conferi o nouă naștere sau poate vindeca: „Și (cutare) să rămâie/ Luminat, curat/ Cum Dumnezeu Sfântul l-a lăsat". „Luminat" și „curat" sunt cuvinte cu sensuri ascunse, metafore ale gestului creației. Formulele magice rostite în descântece, acompaniate de practici corespunzătoare, i-au servit dintotdeauna omului ca auxiliar al medicinii magice. Românii consideră că apa poate „împrumuta" puterile binefăcătoare ale răsăritului de soare, ale plantelor, ale cuvântului rostit sau scris, ale metalelor prețioase sau ale lunii. În Apuseni există obiceiul de a scobi o rădăcină de morcov în forma unui pahar, de a pune pe fundul ei un ban sau un inel de aur, de a turna apoi apa neîncepută și de a o bea ca remediu împotriva bolilor de ficat. Cele mai puternice elixiluri de dragoste se făceau din apă adusă la ceas de noapte dintr-o fântână în care se oglindea luna. Descoperirea făcută acum câțiva ani de doctorul Emoto în Japonia, conform căreia apa se impregnează de sunete și cuvinte pare să fi fost cunoscută din vremuri imemoriale pe acest pământ, de vreme ce tămăduitorii de pe Valea Frumoasei foloseau în leacurile de plante pe care le preparau apa ținută într-un vas de lut ars pe fundul căruia era scris numele lui Dumnezeu în toate limbile pământului."
