Apa vietii. 300 de istorioare cu talc duhovnicesc

Din nenumăratele întâmplări pilduitoare și povesti cu talc pe care oamenii iubitori de înțelepciune le-au adunat de-a lungul istoriei de două mii de ani a creștinătății oricine poate primi dezlegarea nedumeririlor, întărire în ne-cazuri și șovăieli, seninătate în mâhniri, ferire de prirnejdii viitoare, dar și simpla plăcere a unei lecturi pline de miez și călăuziroare la adevăr. Asemenea istorisiri — povesti adevărate din viețile marilor nevoitori și parabole cu înțeles adânc — sunt cuprinse și în cartea de față, ce poate fi citită cu plăcere și cu folos la orice vârstă și în orice împrejurări. Fragment: " O dată, nişte călugări vorbeau despre smerenie şi despre faptul că, pe cât se apropie mai mult omul de Dumnezeu, pe atât îşi dă seama mai bine de păcătoşenia sa. Un pelerin - orăşean bogat - a auzit intâmplă-tor discuţia lor şi s-a mirat: - Cum se poate aşa ceva? Atunci, unul dintre călugări i-a zis: - Domnule, spune-mi, cine crezi că eşti &icîrc;n ora-şul tău? - &Icîrc;n oraşul meu sunt omul cel mai bogat şi mai de văză. - Dar dacă te duci în capitala provinciei, aco-lo cine eşti? - În capitala provinciei sunt cel mai mărunt dintre bogaţi. - Dar dacă te duci la Constantinopol şi te apropii de împărat, cine vei socoti că eşti? - Lângă &icîrc;mpărat aş zice că sunt ca un sărac. -Aşa e şi cu sfinţii — a zis călugărul. Cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât îşi văd mai limpede păcătoşenia. Un pustnic a fost ales arhiereu. S-a împotrivit multă vreme, dar credincioşii au stăruit, aşa că a fost constrâns să se învoiască — şi se gândea în sinea sa: — Nu ştiam că sunt vrednic de asemenea cinste. Pesemne că în mine este, totuşi, ceva bun. Noaptea i s-a arătat îngerul şi i-a zis: — De ce te mândreşti? Norodul a păcătuit, şi faptul că te-au ales pe tine episcop este spre pedepsirea lor, că din toată pustia tu eşti cel mai rău. "