Apele Nordului

În 1859, după ce a fost dat afară pe nedrept din armată, Patrick Sumner nu are altă alegere decît să devină medic la bordul unei baleniere aflate în drum spre cercul polar. Dar cînd, în mijlocul călătoriei, unul dintre muși este sodomizat și ucis cu brutalitate, Sumner devine fără voia să detectiv. Curînd va înfrunta un rău mult mai mare decît întîlnise în timpul asediului orașului Delhi: pe Henry Drax, harponier, sodomist, ucigaș cu sînge-rece, întruchiparea râului absolut. De fapt, nici unul dintre membrii echipajului de pe Volunteer nu este ceea ce pare, nici măcar medicul nostru. Fiecare are secretele și intrigile lui, îi bănuiește pe toți cei din preajmă, iar expediția de vînătoare se dovedește, în realitate, o fațadă pentru afaceri sinistre. Fascinant și sclipitor prin enigmele sale, Apele Nordului pare rezultatul întîlnirii dintre Joseph Conrad și Cormac McCarthy într-un port prăpădit, în timp ce se saluta cu o înclinare ursuză din cap. - Colm Toibin Proza lui McGuire este plină de viață și prospețime, iar romanul său incînta prin atmosfera de mister și prin originalitate. Poate că la suprafață e scăldat în sînge, însă în profunzime este străbătut de un curent de frumusețe întunecată și înălțătoare. - The Spectator Apele Nordului vorbește despre legăturile dintre personaje, dar și despre relația lor cu pustietatea arctică. Atunci cînd nu se mai sprijină unii pe alții, marinarii de pe balenieră își pierd puterea în luptă cu necuprinsă nepăsare polară. În fața peisajului, ei își văd neputința, viața măruntă, stăpînită de demonul violenței. - The Guardian Un roman care ne aduce aminte de limitele omului. - Martin Amis Traducere din limba engleză și note de Alexandra Fusoi. Finalist la Man Booker Prize 2016. Fragment din romanul "Apele Nordului", de Ian McGuire "Pătrund în Apele Nordului în ultima săptămână din iunie și, aproape în zorii zilei următoare, Black prinde prima lor balenă. Sumner, trezit din somn de strigăte și de tropăitul cizmelor pe punte, urmărește mersul vânătorii de la înălțimea gabiei. Vede primul harpon înfigându-se și balena ranită scufundându-se. Douăzeci de minute mai târziu, o zărește ridicându-se din nou, mai aproape de corabie, dar la aproape o milă de locul unde se scufundase prima dată. Harponul lui Black, observă el prin lunetă, încă mai atârnă de flancul lat al balenei, iar sângele țâșnește cu putere din pielea plumburie. Barca lui Otto e cel mai aproape de ea acum. Vâslașii armează ramele, iar cârmaciul îndreaptă barca înainte fără ezitare. Otto se ghemuiește la prova, strângând bine în mâini coada de lemn a harponului. Cu un fornăit zgomotos, ca de cal, ce se aude chiar și din locul unde stă Sumner în gabie, balena aruncă un șuvoi în V de aburi cenușii. Barca și echipajul nu se mai văd o vreme, dar când apar din nou, Otto e în picioare, cu harponul cumpănit deasupra capului - vârful e îndreptat în jos și coada neagră despică pieziș cerul posomorât. Din cuibul lui Sumner, spinarea balenei arată ca o insulă scufundată, un gheb vulcanic zgrunțuros de stânca itindu-se din valuri. Otto aruncă harponul cu toată puterea, îl înfige adânc, până la șnurul mic, iar balena începe imediat să se zbată. Trupul i se încordează și prinde să se miște spasmodic, aripile de câte opt picioare ale cozii ei enorme se ridică din apă și apoi se prăbușesc la loc. Barca lui Otto e azvârlită sălbatic încolo și-ncoace, iar vâslașii sunt aruncați de pe locurile lor. Balena se scufundă iar, însă numai pentru un minut. Când iese la suprafață, celelalte bărci s-au strâns de jur împrejur: Cavendish e acolo, la fel și Black, și Drax. Încă două harpoane sunt înfipte adânc în flancul negru al balenei, apoi încep s-o împungă cu lăncile. Balena e încă vie, dar Sumner vede că nu mai are scăpare. Cei patru harponieri îi străpung adânc carnea. Balena, încă rezistând fără speranță, suflă un nor de aburi fierbinți amestecați cu sânge și muci. În jurul ei, apele izbite și pătate de sânge clocotesc și spumega. Drax, în miezul haotic al măcelului, se lăsă cu putere pe capătul căngii și șoptește un șir de dezmierdări grosolane."