Apocalipsa dupa un inger mort

Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot. - Călin Vlăsie Carmen Ștefania Luca (n. 1983, Roman, jud. Neamț) este absolventă a Facultății de Comunicare și Relații Publice, a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat poezie în revistele Oglinda Literară, Litere, Zona Literară, Timpul, Plumb și Ateneu și în antologia Romeo și Julieta de la Mizil. Este membră a cenaclului Qpoem din 2015. „Nu știu dacă intersecțiile de modalități poetice din Apocalipsa după un înger mort sunt intenționate sau nu (înclin să cred că nu). Însă ele trădează, pe lângă lecturile lui Carmen Ștefania Luca, și o căutare a propriului drum, o încercare de acordare a acestui instrument sublim, care este vocea poetică. Neputându-se extrage pe de-a-ntregul din discursul «la modă», poeta căută, în același timp, să dea o altă întrebuințare ingredientelor care îl alcătuiesc – puțin cinism, ceva suprarealism, nițica frondă gratuită, un petic de kitch (nu totdeauna deliberat) – și, mai ales, să introducă un curent emoțional care să redimensioneze «rețeta». Aflată încă în plină metamorfoză, poezia lui Carmen Ștefania Luca trebuie citită și cu (dacă nu cumva mai ales cu) intelectul, pentru că, aparent radicală și «colțuroasă», sugerează o ecloziune care ne îndeamnă să întrevedem, în crisalidă de azi, fluturele multicolor de mâine.” - Răzvan Voncu Fragment din carte: "intangibilă inima încă o tăcere care mă rupe-n bucăți crește văzând cu ochii un gol din care nu știu să ies te-aștept în punctul unde drumurile s-au oprit într-un iulie atât de cald mai știi privirea dincolo de sticlă strigă și striga nu în viața asta trebuia să ne întâlnim nu aici unde timpul e din ce în ce mai subțire ne curg printre degete clipele și ne lovim pierzându-le himera mi-e dor de aerul în care mi-am plantat aripile mi-e dor de cuibul unde-am învățat s-adun voi deveni un puzzle iar mâna ta e departe asincron toate se vor așeza și cerul și înaltul și zborul o tăcere care mă sfâșie și-mi vine s-o fac ferfeniță hai s-o rupem totuși tu un colț eu un colț tot așa "