În ultimii două sute de ani, cercetările arheologice au oferit noi informații care le permit oamenilor din secolul al XXI-lea să scruteze trecutul îndepărtat și să deschidă capitole ale istoriei omenirii care nu au fost citite de secole și uneori chiar de milenii. Una dintre regiunile în care arheologia a jucat un rol decisiv în trezirea la viață a trecutului este Orientul Mijlociu sau Orientul Apropiat al Antichității... Vestigiile arheologice din Orientul Apropiat dau naștere următoarelor întrebări: Au ceva în comun cu Biblia, cartea care a influențat atât de profund cultura occidentală? Relatările din Biblie, în special cele vechi de trei mii de ani și chiar mai mult, sunt mit sau istorie? Oare o disciplină științifică cum este arheologia este compatibilă cu o carte în mod evident religioasă cum este Biblia? Acestea sunt întrebări pertinente la care cartea de față va încerca să ofere răspunsuri. James K. Hoffmeier Prefață M-am născut în Egipt, nu departe de faimosul Muzeu din Cairo și la mai puțin de 10 km (6 mi) de Piramidele de la Giseh, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Tatălui meu îi plăceau istoria și arheologia, prin urmare în copilărie m-a purtat prin tot Egiptul, arătându-mi locuri minunate. La vârsta de zece ani am vizitat Libanul, Siria și Iordania și am avut ocazia să explorăm Qumranul, unde au fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă, Ierusalimul, Ierihonul și alte situri. De la o vârstă fragedă, fără îndoială datorită pasiunii tatălui meu pentru Biblie, el obișnuia să îmi vorbească despre felul în care cutare sit sau cutare obiect se încadrează în istoria biblică. Aceste experiențe m-au făcut să mă decid foarte ușor să studiez arheologia biblică atunci când a sosit momentul să îmi declar materia principală la universitate. La Wheaton College (Illinois), profesorul Alfred Hoerth, căruia îi este dedicată această carte, m-a învățat multe lucruri pe care încă le prețuiesc. și m-a învățat în special că arheologia nu poate atât de mult să „dovedească” Biblia, așa cum cred de cele mai multe ori oamenii (deși în anumite cazuri arheologia confirmă istoricitatea evenimentelor sau a persoanelor), cât să o „îmbunătățească”. Ceea ce voia profesorul Hoerth să spună prin „a îmbunătăți” este că arheologia poate să producă o informație valoroasă care ne ajută să înțelegem Biblia mai bine, făcând-o să prindă viață. În această carte sunt cercetate Vechiul Testament și Noul Testament, pentru a prezenta cititorului unele descoperiri dintre cele mai vechi, dar și dintre cele mai recente care aruncă lumina asupra Bibliei. Să sperăm că informațiile cuprinse în lucrarea de față vor face ca Biblia să prindă viață și îi vor oferi cititorului încrederea că ceea ce ne istorisește pe paginile ei este ancorat în spațiu și în timp. Autorul Cartea este tipărită pe hârtie cretată, are coperți tari, e cusută și conține multe imagini și hărți color.
