Autorul cărții „Arhitecții și Exilul” reușea să publice, în anul 1992, catalogul „Arhitecti români in străinatate”. Dincolo de condițiile de editare foarte modeste, acelui catalog i se poate găsi o mare lipsă. Exilul, fenomenul complex atât de dureros, era amintit doar în treacăt. Din cauza regimului totalitar, au părăsit România circa 1.300 de arhitecți. Dintre aceștia, mulți erau personalități de frunte în domeniu, iar exilul lor a reprezentat o grea lovitură pentru arhitectură din România.
În lume încă nu s-au scris cărți despre arhitecții exilați și realizările lor în țările de adopție. „Arhitecții și Exilul” reprezintă o premieră mondială. O parte dintre arhitecții plecați din România au simțit nevoia să-i povestească autorului experiențele prin care au trecut după plecarea din patrie. Cartea însumează 448 de pagini cu peste 800 de imagini color, dar nu-și propune să facă clasamente între cei 68 de arhitecți adunați în paginile ei. Aceștia, cu doar două excepții, sunt prezentați în ordine alfabetică.
Prin felul cum este scrisă, această carte-document se adresează nu numai arhitecților, ci și tuturor acelora care vor să afle mai multe despre ceea ce unul dintre arhitecți numește „destararea… unul dintre cele mai dureroase lucruri care ni se pot întâmpla”.
Autorul cărții, Adrian Măhu, este doctor în arhitectură în urma susținerii tezei de doctorat, sub îndrumarea profesorului emerit Mircea Alifanți: „Specificul național în preocupările arhitecților din diferite țări”, în anul 1980. Preocupările lui teoretice s-au bucurat de aprecieri favorabile din partea unor mari personalități din arhitectura internațională: Bruno Zevi, Reima Pietilă, Kazuo Shinohara, James Stirling, Ralph Erskine, Richard England și alții.
