Sarcina lui Wasp e simplă. Să vâneze stafii. Și în fiecare an trebuie să lupte ca să rămână Arhivistă. Singura și disperată, face o înțelegere cu stafia unui supersoldat. Va merge cu el în lumea lui subpământeană pentru a căuta stafia demult pierdută a partenerei sale, iar în schimb va afla mai multe decât orice Arhivistă dinaintea ei despre lumea lui preapocaliptică. Și sunt multe lucruri de știut. În definitiv, Arhivistele sunt însemnate dinainte de naștere, menite să facă munca sacră a unei zeițe. Sunt alese. Sunt speciale. Sau cel puțin așa li se spune de patru sute de ani. Arhivista Wasp se teme că nu ea este cea aleasă, că nu va supraviețui călătoriei în lumea subpământeană, că viața violenta de care a scăpat era poate mai bună decât locul spre care se îndreaptă. Dar nu există decât o singură modalitate de a afla. Fragment din roman: “Diferitele Arhiviste își adăugaseră la însemnările de teren propriile bănuieli, dar până nu prindea cineva o stafie care să poată vorbi, rămâneau doar bănuieli. Există chiar și o listă, tocită și pătată de mâinile nenumăratelor Arhiviste, cu întrebări care trebuie puse unei stafii, în cazul în care va fi găsită vreodată o stafie care să poată răspunde. Numele exemplarului. Vârsta exemplarului. Descrierea mediului înconjurător în timpul vieții exemplarului. Descrierea vieții, familiei, prietenilor, dușmanilor exemplarului. Recunoaște exemplarul alte stafii? Cum hotărăște exemplarul unde să apară în lumea vie? De unde vine când apare? Unde se duce? Câte obiecte găsite în Moloz poate identifica exemplarul? Lumea a dispărut în timpul vieții exemplarului? Locul și felul în care a murit exemplarul. Felul în care a dispărut lumea, dacă este cunoscut, cât mai detaliat. Wasp nu era mai aproape decât predecesoarele sale să completeze vreunul dintre răspunsuri. Din câte își dădea ea seama, morții care vorbeau cu cei vii erau ceva de domeniul poveștilor. Băiatul Hoitar furișându-se jos din stele ca să-i înspăimânte pe visători și să le dea un an de insomnie, sau Rostuitoarea dându-le oamenilor sfaturi care ar fi putut, sau nu, să le aducă moartea. Dar ea era Arhivista și era treaba ei să obțină acele răspunsuri sau să moară încercând să le obțină. Netrebnică ce ești, ar fi spus preotul lui Catchkeep. Nenorocită ce ești. De ce te mai ținem? N-aduci mângâiere nimănui. Nu ești în stare nici să -ți descurci încâlceala din păr. - Mă țineți, bombăni Wasp, lovind crengile căzute, pentru că niciunul dintre voi nu mă poate ucide. Trecuseră mulți ani din vremea când o înspăimântă Dealul Execuției, deși azi perspectiva de a-l urca aproape că era de-ajuns s-o facă să se întoarcă în loc și s-o trimită acasă.”
