Arme, virusuri si otel

Arme, virusuri și oțel. Soarta societăților umane  Arme, virusuri și oțel culege cele mai puțin vizibile părți ale istoriei umanității, expunându-le cititorului care are curiozitatea de a răspunde la întrebări la care istoria tradițională nu oferă decât rareori și doar întâmplător răspunsuri: De ce au ajuns europenii în America, nu amerindienii în Europa? Cum au ajuns oamenii în locuri izolate – ca Insula Paștelui sau Papua Noua Guinee – și cum și-au dezvoltat acolo civilizații care ne apar astăzi primitive și magnifice în același timp? Cum au reușit agricultorii să înlocuiască vânători-culegătorii, și de ce nu s-a întâmplat acest lucru peste tot și în același timp? Cum se face că scrisul a constituit una dintre cele mai puternice arme ale civilizațiilor care s-au impus asupra celorlalte?    Jared Diamond oferă câteva răspunsuri foarte convingătoare la toate aceste întrebări, introducându-l pe cititor într-o lume fascinantă, în care virusurile, armele și oțelul au constituit actorii principali în mărirea și decăderea popoarelor lumii.   Jared Diamond pune magistral laolaltă descoperiri recente din domenii de studiu atât de deosebite precum arheologia și epidemiologia, pe care le folosește pentru a lămuri de ce și în ce fel societățile umane de pe diferite continente au urmat cai de evoluție atât de divergențe pe parcursul ultimilor 13000 de ani. - Bruce D. Smith, director al programului de arheo-biologie, Smithsonian Institute Fragment din cartea "Arme, virusuri și oțel" de Jared Diamond: "Mult mai târziu, după inventarea șeii și a scărilor, caii le-au permis hunilor și unor valuri succesive de popoare migratoare din. stepele Asiei să terorizeze imperiul roman și statele care i-au succedat, culminând cu marea cucerire mongolă a Asiei și Rusiei din secolele XIII și XIV d.Hr. Numai introducerea camioanelor și tancurilor în timpul primul război mondial va face ca în cele din urmă calul să fie înlocuit ca principal vehicul de asalt și mijloc de transport rapid pe timp de război. Cămilele arabă și bactriana au jucat și ele un rol militar similar în regiunile în care au fost domesticite. În toate aceste exemple, popoarele care au dispus de cai domesticiți (sau cămile domesticite) sau de mijloace îmbunătățite de a se servi de aceste animale s-au bucurat de un enorm avantaj militar în fața celor care nu cunoșteau calul său cămila. La fel de importante în războaiele de cucerire au fost virusurile, care au evoluat în societățile umane odată cu animalele domestice. Bolile infecțioase ca vărsatul de vânt, pojarul său gripă au apărut din cauza unor virusuri umane specializate, derivate prin mutații genetice din virusuri similare ale animalelor infectate (Capitolul 11). Ființele umane care au domesticit animalele au fost primele victime ale noilor virusuri, însă acești indivizi au manifestat ulterior o rezistență sporită la noile boli. Când indivizii parțial imuni au venit în contact cu cei care nu fuseseră anterior expuși acestor virusuri, au izbucnit epidemii, în urma cărora 99% din populația neimunizată a pierit. Astfel, virusurile dobândite de la animalele domestice au jucat un rol decisiv în cuceririle repurtate de europeni asupra amerindienilor, aborigenilor australieni, sud-africanilor și insularilor din Pacific."