Aromă românească

Aromă românească. Scene ale Revoluției din Decembrie Aromă românească pornește de la o poziție rar întâlnită în literatura despre decembrie 1989: aceea a unui jurnalist sovietic aflat în România, suficient de aproape de evenimente pentru a le vedea mecanismele și suficient de străin pentru a le observa contradicțiile.   Nikolai Kolokolcikov nu reconstruiește Revoluția după o schemă retrospectivă și nici nu încearcă să ordoneze toate informațiile într-o explicație unică. Îl introduce pe cititor într-un București în care, de la o oră la alta, se schimbă puterea, vocabularul, taberele și interpretările. Revoluționari, militari, diplomați, jurnaliști și personaje aflate în zone mai puțin transparente ale puterii produc propriile versiuni despre ceea ce se întâmplă.   Autorul numește această formulă „docufiction”: ceea ce aparține spațiului public este documentat, în timp ce episoadele private sunt construite ficțional. În text sunt integrate, de asemenea, întâmplări și remarci provenite din realitate și din presa românească a epocii. Tocmai această suprapunere îi dă cărții caracterul particular. Merită remarcat mai ales felul în care Kolokolcikov folosește ironia. Nu protejează nicio tabără și nu transformă personajele în purtătoare cuminți ale unei teze. Ridicolul, oportunismul, frica, confuzia și improvizația politică apar alături de violența reală a acelor zile.   De aceea, Aromă românească trebuie citită mai puțin ca o explicație a Revoluției și mai mult ca relatarea unei epoci în care interpretările se fabricau chiar în timp ce evenimentele aveau loc. Iar aceasta este, editorial, partea cea mai interesantă a cărții. Traducere din limba rusă de Antoneta Olteanu.