Cu o prefață de V. Fanache. Teza de doctorat în științe filologice, la origine, monografia lui Ilie Râd valorifică, pentru prima dată, tot ceea ce se cunoaște la această oră (cărți, articole, studii) despre viață și opera lui Aron Pumnul. În plus, sunt utilizate, unele în premieră absolută, documente descoperite în arhivele din Viena și Budapesta, la Biblioteca Academiei Române, la Arhivele Naționale din București, la Biblioteca Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române sau la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, în biblioteci publice din Alba Iulia, Blaj etc. Prima ediție a apărut în 2002, la Fundația Culturală Română – Centrul de Studii Transilvane. După Prefața semnată de regretatul prof. univ. dr. V. Fanache și un Argument așezat sub un motto din Scrisoarea I a lui Eminescu („și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost,/ O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost?”), lucrarea este jalonată în 23 de capitole, cuprinzând cursul vieții și activității savantului ardelean (de la a cărui moarte se împlinesc, la 24 ianuarie 2016, 150 de ani): I. Nașterea, copilăria și primii ani de școală la Odorhei (1832-1836); II. Elev la Gimnaziul din Blaj (1835-1840), apoi la Liceul Episcopal de aici (1840-1841); III. La Liceul Piariștilor din Cluj (1841-1842); IV. Student la Universitatea din Viena (1842-1846); V. Profesor la Blaj (1846-1848); VI. În vâltoarea Revoluției de la 1848: A. Nașterea unei idei: Adunarea din Duminica Tomii; B. Adeziunea tineretului la Proclamația lui Aron Pumnul; C. Încercările autorităților de a zădărnici adunarea convocată prin Proclamația lui Aron Pumnul; D. Desfășurarea Adunării din Duminica Tomii și însemnătatea acesteia; E. Conținutul Proclamației lui Aron Pumnul; F. Membru în Comitetul Permanent de la Sibiu; G. Comisar de propagandă în Țara Românească; VII. Ideologia revoluționară a lui Aron Pumnul; VIII. Exilul în Bucovina; IX. Activitatea ziaristică a lui Aron Pumnul; X. Ideile și teoriile lingvistice; XI. „Lepturariul” – o carte de pionierat; XII. Ctitor al bibliotecii învățăceilor români gimnaziști din Cernăuți; XIII. În meandrele vieții: A. Căsătoria (1851); B. Candidat la Universitatea din Iași (1860); C. Implicarea în primele alegeri libere din Bucovina autonomă (1861); D. Membru de onoare al Societății pentru Cultură și Literatura Română în Bucovina (1865); XIV. Concepția pedagogică; XV. Un nou scriitor vechi; XVI. Primul istoric al Fondului Bisericesc din Bucovina; XVII. Traducătorul; XVIII. Vocația epistolară; XIX. Teologul; XX. Cei din urmă ani. Moartea; XXI. Constituirea Fundăciunii Pumnulene; XXII. Festivitățile prilejuite de sfințirea monumentului funerar; XXIII. Aron Pumnul – arc peste timp: Opera lui Aron Pumnul (în ordine cronologică); Scrisorile rămase de la Aron Pumnul; Referințe critice și bibliografice despre Aron Pumnul (în ordine cronologică); Bibliografie generală; Abstract; Ecouri critice la prima ediție; Indice de nume. Monografia de față lămurește definitiv, pe baza unor cercetări temeinice de arhivă, o serie de aspecte necunoscute, puțin cercetate sau controversate în legătură cu viața și opera lui Aron Pumnul. S-au stabilit astfel cu maximă precizie anii de studiu – clasele gimnaziale și prima clasă de liceu de la Blaj, un an la Liceul Piariștilor din Cluj, studiile de teologie la Universitatea din Viena (și nu la „Sf. Barbara”, care era, în acel moment, un simplu convict). S-au comentat scrieri importante ale lui Aron Pumnul, pe care lucrări fundamentale ale istoriografiei noastre le ignoră. S-a stabilit paternitatea lui Pumnul asupra unui număr de nouă texte nesemnate, publicate în ziarele Bucovina sau Foaia Soțietății pentru Literatură și Cultura Română în Bucovina. Au fost valorificate integral toate scrisorile care ni s-au păstrat de la Aron Pumnul, câteva descoperite de autor la Arhivele Naționale din București. De altfel, autorul are în lucru o ediție Aron Pumnul. Epistole și alte scrieri. Prima ediție a cărții s-a bucurat de o bună primire din partea criticii literare și a publicului larg, ea fiind comentată de Irina Petraș, Constantin Cubleșan, Mircea Popa, Iulian Boldea, Ion Buzași, Al. Ruja, Petru Zugun, Teofil Răchițeanu, Viorel Mureșan, Ion Hangiu, Marian Barbu, Aurelia Lăpușan, Const. Miu, Ionuț Tene, Horia Blidaru, Ioana Macrea ș.a., dar și de Paul Schveiger, în Viața noastră, din Israel, și Gh. Naghi, în Cuvântul românesc din Canada. Iată câteva secvențe excerptate din aceste cronici. V. Fanache: „Biografia realizată de Ilie Râd are meritul rar de a fi refăcut ab origine toate datele necesare unui profil cât mai apropiat de adevăr. […] Viața lui Aron Pumnul a primit relevanța sub aspect intim și sub aspect public, în tribulațiile sale de școlar și de student la Viena, în făptuirile de profesor și pedagog, în contribuțiile sale didactice, literare și științifice.” Irina Petraș: „Aron Pumnul a avut șansa de a fi readus în atenția prezentului de un cercetător generos, păriind pe minuție, visând acoperiri exhaustive ale subiectului/obiectului, interesat de operă și de om în același timp, gata să aprecieze truda și noblețea intenției, când rezultatul nu e neapărat de primă mărime. O lucrare exemplară în multe privințe.” Constantin Cubleșan: „Contribuția lui Ilie Rad în recuperarea personalității marcante a lui Aron Pumnul pentru istoria culturii și spiritualității române este, fără îndoială, una referențială.” Mircea Popa: „Autorul monografiei reconstituie cu migală, face lumină în cotloane obscure, inventariază sau emite judecați de valoare, dar nu glorifică, nu exagerează în tonul encomion, ci analiza critică, arătându-se deseori reticent chiar la preluări care au devenit locuri comune ale istoriei literare.” Iulian Boldea: „Monografia lui Ilie Râd are meritul – deloc neînsemnat – de a reconstitui și reconsideră figura uneia dintre personalitățile cele mai însemnate ale culturii românești din secolul al XIX-lea, în datele sale definitorii.” Viorel Mureșan: „Istoricul literar «sui generis», care e Ilie Râd, se lăsă pe alocuri furat de memorialist ori de împătimitul cititor de beletristică, iar atunci îi scăpă rânduri scrise cu un ochi la G. Călinescu, cel din Istoria…, dar și la acela din marile monografii.” Cartea are în interior 64 de ilustrații (desene, gravuri, facsimile, portrete, fotografii de epocă etc.), iar în anexa sunt incluse 25 de fotografii alb-negru și color, tipărite pe hârtie cretată, cu aspecte din viață și activitatea lui Aron Pumnul. Coperta este semnată de unul dintre cei mai importanți graficieni contemporani: Konczey Elemer. Finalul cărții trimite la Pravila lui Vasile Lupu: „Să nu se uite că au scris mâna de lut, supusă greșelii!”.