Arrhetonul

Elementul de forță al romanului Arrhetonul este povestea scrisă la persoana I de chiar Carl Gustav Jung, după încheierea vieții sale pământești, pentru a lămuri anumite aspecte biografice asupra cărora a păstrat, în mod voit, discreția. Jung va reface, prin urmare, filmul unor întâlniri esențiale, al unor întâlniri-eveniment, care au avut consecințe dintre cele mai profunde asupra evoluției lui. Personajele-cheie din existența lui Carl Gustav Jung se multiplică în alte întruchipări, traversând un întreg secol, din 1914 până în 2004; Jung povestitorul deschide privirilor lumii acele uși odinioară ferecate spre oamenii care au reprezentat viața lui cea mai lăuntrică, oameni care se regăsesc în el, creatorul lor, oameni care devin actorii acestei povestiri și care își găsesc alte vieți pentru a continua povestea fără de sfârșit a lui Carl Gustav Jung. Arrhetonul este un roman care se citește ca o inițiere. - Ovidiu Simonca Fragment din volumul "Arrhetonul" de Lavinia Bârlogeanu:   „- Chemarea mea este nouă religie și proclamarea ei, i-am dezvăluit atunci lui Hermann o parte din conversația pe care o avusesem cu sufletul meu în noaptea dinaintea întâlnirii noastre: știu că sufletul meu spune adevărul. - Și pe mine m-ai convertit, îl aud apoi pe Hermann rostind, m-ai ajutat să ajung la mine însumi. Din pământul meu proaspăt afânat răsare pe lume un copil: Demian. Este un nou vlăstar crescut din mine, nu găsit prin paginile îngălbenite ale unor cărți de mult uitate prin rafturile înalte ale bibliotecilor. De-acum, el îmi va fi călăuză și noi ne vom spune rămas-bun. - Înseamnă că reușești tu ceea ce mie încă nu-mi izbutește; să te pui la dispoziția destinului, fără nicio reținere. - Da, și destinul îl vrea pe Demian. Apoi mi-am amintit brusc de Golem, nu mai era cu noi, fugise cu hârtia pe care scrisesem: „Cazi, vreau să cad cu tine, indiferent cine-ai fi" și am înțeles că se va petrece un lucru dincolo de voința mea și va trebui să mă pun în slujba lui, pentru că face parte din destin și, când e vorba de destin, nu mai există morală, consolare, iubire, toate trebuie sacrificate: „Anna trebuie sacrificată!" am auzit amândoi vocea Arrhetonului. - Singuri, dragă Hermann, singuri și fără de consolare, trebuie să ne urmăm drumul, am continuat eu ceea ce începuse Arrhetonul să spună. Oh, câte lucruri s-au petrecut între noi! Știam că avem cev ieșit din comun și asta ne-a legat atât de tare, ne-a făcut să tânjim unul după altul, să credem că putem alunga, uneori, sentimentul singurătății, cu gândul că ne avem unul pe altul. A venit timpul să ne despărțim. Te văd cum plângi după Pistorius: „M-a părăsit o călăuză. Mă aflu cu totul în beznă. Nu pot face nici măcar un singur pas. Ajută-mă!" și vad chipul lui Demian. Ceva nou și greu de închipuit se întâmplă. Apoi o văd pe Ralonă stăpânită, fascinată, posedată de Demian, înfrântă de el, pe cale să-și ia zilele, pentru că este o ființă foarte sensibilă și acum e prea zguduită ca să mai suporte viața, se roagă să moară, pe Golem nu poate conta, tocmai o salvase din ghearele morții. Stând pe terasa casei sale, privește cerul și se roagă: de acolo vine salvarea, își spune ea și are dreptate, vede o stea și toate năzuințele ei se îndreaptă într-acolo. Steaua se apropie de ea, o țintuiește cu razele sale luminoase, între ea și stea arde o mare dragoste, Ralona ridică mâinile și-i face semn să se apropie, să o ia cu ea acolo sus, ea este gata să o urmeze, nimic n-o mai reține pe lume, acum, după ce Demian a alungat-o din viața lui, Demian nici nu mai contează, acum știe, privind steaua, acum înțelege că ea și steaua formează un tot, o pereche. Vrea să plece cu steaua, dar steaua îi face semn de rămas-bun cu razele ei și-i spune că n-a venit încă timpul, se va întoarce la un moment dat... Steaua i-a trimis în suflet puterea de a urma calea spre Ea însăși. Cândva, vor fi una. Ralona trebuie să ajungă la capătul drumului individualizării. A fost cât pe ce să abandoneze. De ce? A îndrăznit să-și scrie povestea de dragoste, lucru pe care Anna, la rândul ei, a fost tentată să-l facă și am descurajat-o.”