Arta alchimiei - Toma d'Aquino, Albert cel Mare

    În tratatul alchimic Compoziția Compozițiilor, Albert cel Mare pleacă de la teoria atribuită lui Hermes, conform căreia ar exista mai multe forme substanțiale latente în fiecare metal. De unde și posibilitatea de a rezulta forma auriferă și de a transforma astfel în aur (aproape) toate metalele. Această teorie,  spune Albert cel Mare, se bazează pe paradigma lui Anaxagora, pentru care totul se află în tot, deci fiecare metal este conținut în orice metal. În lucrarea sa De Mineralibus, el afirmă că „transformarea metalelor și transformarea unui lucru particular într-un altul (mutatione unius în aliud) nu aparțin fizicii, ci artei numite alchimie”. Un semn al acestei arte este acela că „dintre toate științele, alchimia este cea care imită cel mai adânc Natura”.      Toma d´Aquino, ale cărui două tratate alchimice (Despre Piatra filosofală și Despre Arta alchimiei) sunt publicate în volumul de față, afirmă că nu putem transmuta materia, că nu îi putem schimba natura intimă. Ea este netransmutabilă întrucât este unică, reprezintă o unicitate. Putem preschimba doar aspectele exterioare ale metalelor, speciile. El spune că adevăratul aur, cel filosofic, se obține per calorem solis (lumina astrală), în loco determinate (athanor).      Fragment din volum:       „Materia care alcătuiește pietrele este deci de o natură inferioară, grosieră și impură, având mai mult sau mal puțin încorporat principiul terestru, în funcție de gradul de puritate al pietrei. După cum spune Aristotel în lucrarea Meteorologicele (pe care unii i-o atribuie lui Avicenna), piatră nu este formată din pământ pur, ci este mai degrabă un pământ apos, căci vedem anumite pietre că se formează în fluvii, iar sarea se extrage prin evaporarea apei sărate. Acest lichid posedă mai mult din principiul terestru, se coagulează sub forma pietrificată, prin acțiunea căldurii soarelui sau a focului.     Materia din care se compun pietrele este deci o apă îngroșată; principiul activ: căldura sau frigul coagulează apa și extrag din ea esența lapidiformă. Această structură a pietrelor este confirmată de exemplul animalelor și plantelor, care au încorporate proprietățile pietrei, lucru care trebuie privit cu mare atenție. Multe din aceste pietre se regăsesc în fapt coagulate în materia animalelor, datorită efectului căldurii, uneori posedând proprietăți mult mai energetice decât cele care nu provin de la animale s-au format pe calea obișnuită. Alte pietre au fost zămislite chiar de natură, activate de calitățile altor minerale. Căci, spune Aristotel, prin amestecul a două lichide diferite, obținem un lichid denumit Laptele virginal, care se coagulează el însuși în piatră. Pentru acest lucru, spune el, amestecăm litharga (oxid de plumb) dizolvat în oțet (este vorba despre solventul mercurului, n.tr.), Împreună cu o soluție de sare alcalină și, atunci când aceste două lichide se vor limpezi dacă le vom amesteca, ele vor forma apoi un lichid gros și alb precum laptele. Înmuiate în această soluție, corpurile pe care dorim să le transformăm în Piatră filosofală se vor coagula imediat. De altfel, pilitura de argint sau un corp asemănător, dacă sunt stropite cu acest lichid și tratate apoi chimic la foc domol, se vor coagula."